Pentru a ajunge la stralucirea epocii lui Pericle, atenienii – urmasi ai vechilor ionieni, au trecut prin clarificari legislative si militare obligatorii. Legile lui Dracon, Constitutia lui Solon si Reformele lui Clistene au fost pasii pregatitori pentru pregatirea confruntarilor cu regii persani, infranti pe rand …

Abia dupa razboaiele cu persii – prin Liga de la Delos, se ambitioneaza sa se ia la tranta cu nemurirea, stralucind in arta.

Opt ani de zile le-au fost suficienti sa construiasca minunea care inca mai strajuieste Acropolele …

Celor care se intreaba ce datoram Grecilor, recomandam filmul documentar de mai jos :-)!


In dictionare, locutiunea franceza ne duce cu gandul la specificul bucatariei grecesti – “in the Greek manner; cooked in wine, olive oil, lemon juice, herbs, and spices, and usually served cold”, dar cum zilele acestea vor fi pline de comentarii la adresa gestului Primului Ministru Georgios Papandreu – mi-am spus ca trebuie sa verificam un pic despre cine e vorba si mai ales, ce limba se vorbeste cu adevarat in propozitie?

Propunerea de salvare a Greciei a fost facuta pe cat de serios, pe atat de neclar – intr-o limba “europeana” 🙂 cu puternic accent franco-german, fara a tine seama de situatia si posibilitatile reale de intelegere ale uneia dintre cele mai vechi natiuni ale planetei. Fratioare, cand spui “Grecia” – te cutremuri cu respect pentru cate au dat istoriei gandului, nu ii umilesti ca nu le-ar placea sa munceasca, ca stau cu mana intinsa la ajutoare! Care ajutoare sunt de fapt acordate cu mana larga pentru plata cu prioritate a … dobanzilor restante?!

Grecul s-a lasat o vreme luat la misto, insa acum a transmis tuturor o lectie despre cum se face politica: REFERENDUM e un cuvant tare, pe muche de cutit. Dar cutitul trebuia scos, macar pe jumatate (!) din teaca – iar liderii europeni ne-au aratat ca nu si-au facut deloc temele cu privire la personaj, care vorbeste mai degraba… limba “americana” :-)!

Cititi scurta biografie a Presedintelui Internationalei Socialiste, pentru a constata cu uimire si respect ca este cel de-al treilea Prim Ministru din Familia Sa, in ordine directa … Cu un asemenea politician, nu te poti juca de-a salvatul, pentru ca nu se va lasa inecat prea usor!

Grecia are de-acum spatiu de manevra si de negociere. Felicitari! Acum e clar pentru toata lumea ca limba europeana nu se vorbeste corect decat cu accent … american, nu? 🙂

George Papandreu - Grecia are un Prim Ministru pe masura confruntarilor actuale! De-acum urmeaza Summit-urile adevarate UE-SUA (si largite UE-SUA-CHINA-RUSIA)...

His family comes from a long standing political dynasty. He previously served as Minister for National Education and Religious Affairs (1988–1989 and 1994–1996) and was Minister of Foreign Affairs from 1999 to 2004. Following his grandfather George Papandreou, Sr. and his father Andreas Papandreou, he is the third member of the Papandreou family to serve as the country’s prime minister. Papandreou has been leader of the Panhellenic Socialist Movement (PASOK) party since February 2004. In 2006 he became President of the Socialist International. George Papandreou became the 182nd Prime Minister of Greece on 6 October 2009.

He was born George Papandreou in Saint Paul, Minnesota, United States, where his father, Andreas Papandreou, held a university post. His mother is American-born Margaret Papandreou, née Chant. He was educated at schools in Toronto (King City Secondary School), at Amherst College inMassachusettsStockholm University, the London School of Economics and Harvard University. He has a Bachelor of Arts degree in sociology from Amherst and a Μaster’s degree in sociology from the LSE. He was a researcher in immigration issues at Stockholm University in 1972–73. He was also a Fellow of the Foreign Relations Center of Harvard University in 1992–93.

In 2002 he was awarded an Honorary Doctorate of Laws by Amherst College and in 2006 he was named Distinguished Professor in the Center for Hellenic Studies by Georgia State College of Arts and Science.

Papandreou’s father studied and worked as professor of Economics from 1939 to 1959. His paternal grandfather, the elder George Papandreou, was three times Prime Minister of Greece.


La ce trist joc asistam in aceste zile!

Bancile obliga Grecia sa se imprumute, Uniunea Europeana obliga Grecia sa se imprumute, FMI obliga Grecia sa se imprumute: pentru ca Grecia sa plateasca datorii mai vechi, sa plateasca dobanzi mai noi, sa plateasca ce-o mai avea de plata si pe la ea pe-acasa: salariile bugetarilor, pensiile pensionarilor … si alocatiile copiilor! Si, mai ales, pentru ca in lume sunt atatia bani disponibili (apropo, de unde 🙂 ?)

Intrucat interesele celor care imprumuta nu coincid aproape niciodata cu ale celui imprumutat, ar fi fost normal sa asistam la tensiuni intre conducatorii Greciei si partenerii lor europeni – “sefii de la UE”, cum le-am spune noi, pe culoarele ministerelor in asteptare de fonduri …

Dar nu, nici vorba de disonanta. Reprezentantii Greciei joaca dupa cum le canta cei care i-au invitat la hora inca din anul 1981! Pe-acasa se aud ceva pocnitori si revolte, dar la ce te poti astepta de la niste mediteraneeni cu sangele fierbinte?

Atunci, cum facem totusi un pic de scandal in jurul acestei farse? Pentru ca altfel – pierdem rau la capitolul “credibilitate” … Ii asmutim un pic pe cei 10 (dinafara zonei euro) impotriva celor 17 (dinlauntrul zonei euro)! Cum?  Definind interese deosebite: cei 17 au de aparat moneda lor “nationala” iar cei 10 nu par grozav de speriati de viitorul euro. Ba chiar unii, cum e cazul Danemarcei, pot rasufla linistiti ca nu-i mai obliga nimeni la referendum de unire (si) prin moneda.

Dar nici nu se pot ignora total unii pe ceilalti, singurii actori ai scenetei dramatice ramanand Franta si Germania – pentru ca atunci cand vine vorba de “piata europeana”, matematica adunarii spune ca tuturor le convine “27”.

Si toti au nevoie de banii bancilor, cat mai ieftini daca se poate. Iar daca bancherii sunt pusi sa renunte de nevoie la dobanzile grecesti, n-o s-o poata face nici pentru toata lumea, si nici fara a primi compensatii substantiale …

Uite cum, in vremuri de criza, e nevoie de mari diplomati. Acesta e cazul dlui Herman Van Rompuy, care are de-acum sarcina speciala de “a informa indeaproape” tarile nemembre ale uniunii monetare (dar membre ale UE!) despre discutiile si deciziile care privesc, la urma-urmei, pe toata lumea!

Herman Van Rompuy - linia fierbinte intre cei dinlauntru si cei dinafara monedei sub presiune

 


Dracon - a inarmat statul cu putere judiciara ...

Drumul spre libertatea corect organizata nu a fost unul usor nici pentru greci. De la regalitate la oligarhie, de la oligarhie la tiranie, de la tiranie la democratie – in fiecare din aceste etape tranzitorii s-au pierdut si s-au castigat lucruri si drepturi,  pana in cele din urma INDIVIDUL S-A PERSONALIZAT, a devenit mai important decat familia din care facea parte.

Esenta democratiei: omul liber, organizat in asa fel incat nu afecteaza libertatea celuilalt.

Cum a pierdut regele puterea coroanei in detrimentul unei elite funciare, cum nu a stiut sa tina de ea, sa-si exercite puterea? Ce aliante au facut oligarhii, pe tacutelea, de s-au substituit in elita conducatoare regelui?

Cum si cand a inteles gresit unul dintre oligarhi – tiranul -,  ca puterea nu se exercita prin cadrul ei legal, ci foarte concret, prin garda de corp, care identifica si izola inamicii …?

Cum anume au reusit grecii sa treaca peste pofta fireasca a  profitului de moment si sa devina aparatori ai principiilor, bucurindu-se de fructele pretioase ale democratiei?

Pentru toate aceste intrebari, cat si altele – merita (re)citita cartea lui G. Glotz al carei nume a dat titlul articolului din acest weekend.

In timpul lecturii,  ne vom imagina cum, glumind cu noi in memoriile sale, “Tiranul” Basescu va spune in stilul caracteristic:  “… decat sa apar  in fata poporului care m-a ales (atat in tara cat si in strainatate 🙂) si sa spun ca un predecesor slab al meu: “Am fost invins de servicii!” – m-am asigurat, inca de la inceput, ca eu voi conduce altfel.  Va las pe voi sa judecati daca am facut bine sau rau… “


Suntem în a 16-a zi a Campionatului Mondial de Fotbal şi probabil că şi unii dintre noi, suporterii – începem să resimţim oboseala privitului la televizor…

Au început optimile – prilej de puţină reflecţie asupra felului în care putem împărţi ceata celor care şi-au făcut deja bagajele.

O primă categorie se constituie din echipele naţionale care au performat mult sub aşteptări… atât de mult sub, încât au atins nivelul “contraperformanţei”. Conduc detaşat campioana şi vicecampioana mondială: Italia şi Franţa… Ambele au terminat pe ultimul loc grupele, deşi au fost cotate “capi de serie”. Ambele au avut grupe uşoare… şi nu putem trage decât concluzia că nimeni nu a avut curajul să ia taurul de coarne, să aplice corecţii unor jucători care au trăit patru ani din gloria unor rezultate desigur remarcabile.

Apoi, avem o grupă a echipelor care au evoluat contradictoriu: ba au pierdut cu cei cotati mai slab, ba au castigat cu cei cotati mai bine… E cazul Greciei, a Serbiei.

În fine, să nu uităm grupa celor care “au murit frumos” – aplauze pentru Noua Zeelandă, Australia, Africa de Sud…

Un salut aparte pentru Coasta de Fildeş – au avut parte de cea mai grea grupă a Mondialelor.

Acum urmează meciurile eliminatorii, când după patru fluiere finale câştigătoare, oricare din cei 16 rămaşi se poate trezi … Campion Mondial!

Hai că glumesc! Nu chiar “ori şi care”… Sunt două părţi ale tabloului – cum se numeşte sistemul competiţiei.

Pe partea BRAZILIEI, strălucesc mai tare numele: Olandei, Uruguay-ului şi, de ce nu … netematoarea SUA!

Pe partea ARGENTINEI, se regăsesc Germania, Spania, Anglia sau Portugalia.

După cum se vede, Brazilia pare a avea un uşor avantaj – însă fiecare meci se va juca până în minutul 90 şi, dacă va fi cazul – vom avea şi lovituri de departajare…

cupa mondiala

WORLD CUP 2010