Steagul tricolor al Serbiei, cu acvila bicefală în centru – semn al unei ortodoxii mândre de descendenţa sa bizantină intră pe terenul cu nume imposibil hărăzit de tragerea la sorţi: TSCHWANE, în Pretoria.
Sorţii ca sorţii, dar munca şi-au dovedit-o în meciurile cu noi şi cu Franţa, nefiind puţin lucru să se califice de pe primul loc în grupă. În filosofia care ne-a rămas, aceea a lui “ce-ar fi dacă” – ne imaginăm pe sârbi campioni mondiali numai pentru a ne găsi scuza în faţa universului fotbalistic – aţi văzut ce grupă tare am avut în calificări?
E meci greu pentru sârbi – joacă cu vicecampionii Africii, tânăra echipă a Ghanei. Dacă n-ar fi vuvuzelele astea – ce-ar fi în locul lor?
Prima repriză e o măsurare reciprocă a forţelor. Milovan Rajevici e pus să lupte împotriva propiei sale ţări. Radomir Antici nu admite egalul ca opţiune de lucru.
Kingson – portarul ghanez e un personaj cu care nu ai dori să te întâlneşti seara pe străzi lăturalnice. Asta o simt probabil şi sârbii şi pe rând, Kolarov şi mai apoi Stankovic încearcă poarta… Nu e mare lucru, însă faţă de nimic?
Pantelic schimbă partea de pe stânga pe dreapta – şi am în faţa ochilor imaginea lui zâmbind în timpul imnului – fericit că a ajuns la acest turneu mondial.
La pauză se intră cu zero egal, pentru ca la reluare să se radicalizeze efortul combatanţilor pentru cele trei puncte atât de importante când eşti în grupă cu Germania.
Minibara ghanezilor contează mai puţin decât felul în care aceştia aleargă pe teren: băieţi tineri, dornici de afirmare, fără complexe, puternici, care au în fotbal şansa vieţii lor.
Lukovic de la Udinese ia însă al doilea galben şi iese de pe teren. Are numărul 13 pe tricou. O fi ghinionul lui Antici, care îşi reaşează brusc nodul cravatei. Îl strânge – dar în 10 oameni, sârbii au prima fază mortală pe care o ratează Krasic. Urmează Vidici, Ivanovici. Pentru plavii din lumea întreagă se apropie starea de infarct.
Ca un blestem al înţelepciunii balcanice, rod al meditaţiilor prea profunde asupra fotbalului: “OCAZIILE SE RĂZBUNĂ!” Kuzmanovici face henţ în careu. Gyan de la Rennes trage cu sete şi e 1 la 0 pentru Ghana. Acum au în fine şi vuvuzelele rostul lor, că doar nu sunt fani sârbi cei care suflă în trompete.
Gyan mai dă o bară şi iese de pe teren în ovaţiile stadionului.
Meciul se termină în careul ghanez, iar sârbii mai au o singură şansă: să bată tot, în rest.
June 14, 2010 at 11:20 am
O Grecie somnolenta, o Serbie “fara cap”… inutil sa ne intrebam ce ar fi facut Nationala.
Mostenirile rumeliota si chiar levantina sunt comune si asta se vede intotdeauna in turnee – chiar si in ’94 cu Bulgaria si Romania pe locurile 3 si 4.
LikeLike
June 14, 2010 at 4:46 pm
Balcanii şi Carpaţii îşi dau mâna pe sub Dunăre.
Ne molipsim unii de la alţii şi, deşi suntem înnebuniţi după fotbal, ajungem să iubim sporturi ca gimnastica artistică sau caiacul – numai de-am avea rezultate!
Macar grecii si sarbii au baschetul ca refugiu… Poate la noi sa revina handbalul, ce crezi?
LikeLike
June 14, 2010 at 5:04 pm
Mi-ar placea sa cred. Totusi generatia Oltchim este un fel de generatie de aur, dupa care urmeaza abisul la al carui inceput abia ne gasim in fotbal.
Ma gandesc la Ungaria si Belgia si ma trec fiori…
LikeLike
June 17, 2010 at 3:23 pm
meciul m-a enervat,degeaba esti superstar prin toata europa daca ai vocatia ratarii si a sinuciderii colective.Nici sa-ti macelaresti rudele sau vecinii din sat care de foamete si ca sa nu le scoata turcii ochii la copilasiau dat cu var pe icoane si se faceau ca sunt musulmani (actualmente bosniecii si albanezii trec in masa la catolicism declarind ca ei n-au fost musulmani ci doar asa de frica turcilor!!!)Si abia acum am inteles ce ne uneste pe noi si pe prietenii sarbi(din istorie nu prea reiese) ortodoxia si prostia nu stiu in ce ordine si daca e vreo relatie cauza efect si eventual sa comparam daca sunteti amatori de comparatii serbia cu slovenia,grecia cu italia,romania cu polonia,si cu voia dvs rusia cu america
LikeLike
June 17, 2010 at 7:34 pm
Haraşo, dom’ doctor! Între timp grecii au mai tras o gură de speranţă pe spatele nigerienilor, iar Spania a arătat cum se poate pierde atunci când mingea nu vrea să intre în poartă…
Să vezi tu că din cenuşă o să iasă ceva bun, până la urmă… (poate leşie?)
LikeLike