Meciul începe sub auspicii grozave -nemţii au defilat cu echipa Australiei, au impresionat pe toată lumea prin forţa lor, prin jocul combinativ, frumuseţea golurilor… Germania cântă, Germania bea bere şi Germania face calcule cu drumul ei spre finală.

Sârbii, pe de altă parte – au în faţa lor ultima şansă de a face ceva frumos din participarea lor la CM 2010. Dar de ce tocmai cu Germania, în această grupă în care deja au fost puşi la punct de puternicii ghanezi?

Nu acceptă umilinţa, aşa că atacă. Ei vor, săracii – dar nemţii pot. Nemţii sunt stăpânii jocului şi arată aceasta prin Podolski – şut superb pe lângă, în minutul 7.

Klose e prins prima oară în offsaid în minutul 16, dar sigur îi va ieşi până la urmă…

Müller greşeşte o centrare, apoi o a doua centrare! Ce e la mijloc: neglijenţă, neodihnă, nerăbdare?

Minutul 30 – Klose e iar în offsaid! … dar Germania e cea care călăreşte partida!

Ce fac sârbii? Nu ştiu ce să facă cu mingea? Ba da, Kolarov sperie păianjenii la o lovitură liberă – puţin pe-alături.

Crainicul TVR-ului repetă ca o placă stricată – “E greu… e foarte greu pentru sârbi!” chiar cu puţin înainte ca KLOSE SĂ IA AL DOILEA GALBEN – şi iese în offsaid de tot!

Şansa sârbilor – să joace de la egal la egal cu superechipa Germaniei: imediat , abilul Krasici centrează de pe partea dreaptă, uriaşul Zigici recentrează în faţa porţii iar Jovanovici face 1-0 pentru plavi în minutul 38…

Repriza se încheie cu nemţii atacând furibund, în ultima fază înainte de pauză – bară a lui Kedhira!

Orgoliul marii echipe e rănit şi pauza toarnă gaz pe foc. La reluare, asediu la poarta lui Stojkovici: Schweini, apoi Podolski o dată, Podolski de două ori, Vidici face un HENŢ absurd, iar PODOLSKI RATEAZĂ A TREIA OARĂ (de data asta din 11 metri!!!).

Stojkovici îşi face cruci peste cruci şi arată spre cer.

Loeb vrea să intre pe teren. E furios şi are de ce: acum echipa lui e cea care vrea, dar nu poate…

Krasici răspunde croşetând apărarea germană, centrare, iar Jovanovici egalează situaţia la bare… iar pe final, acelaşi Krasici îl serveşte pe Zigici – iar sârbii câştigă nu numai pe tabelă, dar şi la bare o partidă pe care nu au crezut că o vor putea câştiga.

Pentru Germania, urmează Ghana – şi ştim deja că în această  interesantă  grupă D a Campionatului Mondial , câştigătorii vor fi desemnaţi la golaveraj!

Iar pentru Balcani, victoria de azi adăugată la surprinzătoarea victorie a Greciei în meciul de ieri cu Nigeria – fac loc de-un bob speranţă în inimile năpădite de grija zilei de mâine!


Steagul tricolor al Serbiei, cu acvila bicefală în centru – semn al unei ortodoxii mândre de descendenţa sa bizantină intră pe terenul cu nume imposibil hărăzit de tragerea la sorţi: TSCHWANE, în Pretoria.

Sorţii ca sorţii, dar munca şi-au dovedit-o în meciurile cu noi şi cu Franţa, nefiind puţin lucru să se califice de pe primul loc în grupă. În filosofia care ne-a rămas, aceea a  lui “ce-ar fi dacă” – ne imaginăm pe sârbi campioni mondiali numai pentru a ne găsi scuza în faţa universului fotbalistic – aţi văzut ce grupă tare am avut în calificări?

E meci greu pentru sârbi – joacă cu vicecampionii Africii, tânăra echipă a Ghanei. Dacă n-ar fi vuvuzelele astea – ce-ar fi în locul lor?

Prima repriză e o măsurare reciprocă a forţelor. Milovan Rajevici e pus să lupte împotriva propiei sale ţări. Radomir Antici nu admite egalul ca opţiune de lucru.

Kingson – portarul ghanez e un personaj cu care nu ai dori să te întâlneşti seara pe străzi lăturalnice. Asta o simt probabil şi sârbii şi pe rând, Kolarov şi mai apoi Stankovic încearcă poarta…  Nu e mare lucru, însă faţă de nimic?

Pantelic schimbă partea de pe stânga pe dreapta – şi am în faţa ochilor imaginea lui zâmbind în timpul imnului – fericit că a ajuns la acest turneu mondial.

La pauză se intră cu zero egal, pentru ca la reluare să se radicalizeze efortul combatanţilor pentru cele trei puncte atât de importante când eşti în grupă cu Germania.

Minibara ghanezilor contează mai puţin decât felul în care aceştia aleargă pe teren: băieţi tineri, dornici de afirmare, fără complexe, puternici, care au în fotbal şansa vieţii lor.

Lukovic de la Udinese ia însă al doilea galben şi iese de pe teren. Are numărul 13 pe tricou. O fi ghinionul lui Antici, care îşi reaşează brusc nodul cravatei.  Îl strânge – dar în 10 oameni, sârbii au prima fază mortală pe care o ratează Krasic. Urmează Vidici, Ivanovici. Pentru plavii din lumea întreagă se apropie starea de infarct.

Ca un blestem al înţelepciunii balcanice, rod al meditaţiilor prea profunde asupra fotbalului: “OCAZIILE SE RĂZBUNĂ!” Kuzmanovici face henţ în careu. Gyan de la Rennes trage cu sete şi e 1 la 0 pentru Ghana. Acum au în fine şi vuvuzelele rostul lor, că doar nu sunt fani sârbi cei care suflă în trompete.

Gyan mai dă o bară şi iese de pe teren în ovaţiile stadionului.

Meciul se termină în careul ghanez, iar sârbii mai au o singură şansă: să bată tot, în rest.