De ce trebuie comunicată o metodă nouă, un produs revoluţionar şi de ce nu am aştepta ca evidenţa să răzbească de una singură? De ce pregătirea consumatorului pentru receptarea noului are o importanţă atât de mare în modelul de succes al afacerilor de astăzi?
Ne amintim cu nostalgie şi plăcere de anul 1996, an în care atât MobiFon cât şi Mobilrom au lansat operaţiunile lor în România. Montarea antenelor pe blocurile cele mai înalte şi întreaga bătălie pentru „acoperirea României”, oraş după oraş şi cartier după cartier sunt şi vor rămâne mai puţin cunoscute publicului larg. Au rămas însă în cărţile de istorie ale comunicării din ţara noastră campaniile de comunicare de o anvergură nemaiîntâlnită până atunci. Rezultatul? Telefonul mobil a ajuns într-un timp foarte scurt să facă parte din firescul cotidian, ca alternativă de multe ori preferată telefoniei fixe.
Un alt exemplu poate fi acela al mesajelor transmise zugravilor, profesionişti sau amatori, pentru înlocuirea bidinelei cu trafaletul şi a varului cu vopseaua lavabilă… Câte zeci de milioane (de Euro!) se vor fi investit, începând cu anul 1999 în dezvoltarea acestei categorii, pentru ca astăzi, vopseaua lavabilă să facă parte din lista de cumpărături a oricărei renovări… chiar şi a celei mai modeste garsoniere!
Deşi legea progresului ne asigură că vechiul va fi permanent înlocuit de nou, fie prin revoluţie fie pe cale paşnică – iată cum, în modelul economic al lumii capitaliste ce ţine cont de legile pieţei libere, a fi primul într-o categorie implică şi un efort responsabil de educare şi de comunicare a beneficiilor progresului!
De cele mai multe ori, acest efort investiţional este răsplătit pe termen lung cu o poziţie de LIDER – care înseamnă o cotă de piaţă asigurată pe un segment care promite, căci se anunţă în creştere!
Drumul de la bidinea la trafalet sau acceptarea conectării la reţeaua de comunicare mobilă – au produs modificări mai mici sau mai mari în comportamentul fiecăruia. Acceptarea a fost consimţită individual, ceea ce înseamnă că mesajul de înnoire a fost transmis fiecăruia, în parte. Libertatea la care suntem în continuare „condamnaţi” ca şi consumatori – se restrânge la povara alegerii unei anumite mărci, sau a unui furnizor anume… şi bineînţeles, din când în când, la participarea voluntară (:-)) la acele focus-grupuri care cercetează ce anume lipseşte (momentan) în jurul nostru!
July 11, 2010 at 5:27 pm
foarte adevarat no comments
LikeLike