Umblam navigand … prin internet, pentru a identifica revolutionari in ale comunicarii…  muzicale….

Nepricepandu-ma mai mult, am cautat “Uriah Heep”, apoi am dat de “Pink Floyd” … si, nu m-am oprit decat asupra lui “Syd Barrett”…

E o relatare a drumului actual al cautarilor mele (de internaut): sunt condamnat sa umblu (sa navighez) pe potecile pe care alti sute de mii (sau milioane) le-au umblat, inaintea mea: drumul celor multi, este drumul cel bun. Cautarea mea e organizata, sistematizata, de umbletul si potecile celor multi dinaintea mea. Asa e bine, pentru ca asa a fost mereu. Dixit Google!

Internetul nu face altceva decat sa copieze pasii altor mijloace de comunicare de succes dinaintea lui: se pliaza pe receptor.

Doar ca o face… mai repede!

Hai sa va vad asculatand (si comentand) cum un Chel (Spanul 🙂 !) se ia in piept cu niste Feti-Frumosi ai anilor ’60!

Voi sa spuneti: cine a ramas in istorie?!



“Rosu stop – stai pe loc! / Galben soare – ai rabdare!/ E pe verde – treci, baiete!” … cam asa suna poezia pe care o invatam, de mici, pentru a deveni buni participanti la traficul orasului modern.

Sa ne imaginam ca ne-ar vizita civilizatia un intelept al Antichitatii: ce s-ar mai lasa uimit de puterea magica a culorilor stralucitoare, asupra (majoritatii) masinilor din trafic: uite cum le opreste sau le da voie sa treaca, uite cum asculta (aproape toata lumea), de acest stalp care se aprinde diferit dar la intervale egale, cu dreapta masura pentru toti!

Daca nici macar acest limbaj simplu, non-verbal, al luminii semaforului – nu este respectat si implicit inteles de toti (caci unii se grabesc sa “calce galbenul” iar altii se lasa treziti din amorteala de claxonul celor din spate) … ce sa mai spunem de urmatoarele situatii, atat de des intalnite:

  • atunci cand unii spun (si trag) “hais” iar altii “cea”;
  • atunci cand unul spune “una” iar celalalt intelege “alta”;
  • atunci cand spunem ca am inteles ceva, cand de fapt le potrivim aproximativ dupa urechea noastra;
  • atunci cand promitem ca facem – dar nu ne tinem de promisiune, incurcand pe cel care asteapta (“inteleptul promite iar nebunul spera”);
  • atunci cand ideile intr-un dialog sunt lasate “in coada de peste”, ca forma superioara a diplomatiei, in loc ca asteptarile sa ne fie clare ( celebrul “las’ ca vedem noi!”)

Ramane sa reflectam la puterea exemplului, singura care comunica in mod absolut ceea ce suntem si ceea ce vrem de fapt, singura care are forta transformatoare a celuilalt dupa imaginea vie a faptelor noastre.


Ideile noastre caută să pătrundă în lumea din jur prin comunicare.

Căutăm contactul cu cei din jurul nostru pentru a-i molipsi cu ideile noastre, pentru a-i contamina. Forţa ideilor stă îndeosebi în adevărul lor dar nu mai puţin în hotărârea noastră… Am reţinut, din zilele profesoratului – acei copii care ştiau lecţia, o învăţaseră, dar nu aveau vlagă şi păreau pierduţi, necuprinşi de adevărul pe care trebuiau să-l comunice… Dincolo de a spune lecţia, noi trebuie să comunicăm, să transmitem faptul că am învăţat lecţia!

Legătura strânsă între idei şi felul în care ele sunt transmise, rezultă şi din analiza sensului (scopului) comunicării: pentru ce vrem să transmitem o idee cuiva?

Bunăoară, există idei care sunt comunicate … de dragul ideilor. Suntem gata să ne certăm cu ceilalţi, să intrăm uneori în conflicte de anvergură pentru a impune o anumită idee în faţa alteia. În situaţii de acest tip, dialogul este de multe ori al surzilor – fiecare vorbeşte „în legea lui” şi nimeni nu pleacă îmbogăţit acasă.

Alte idei sunt comunicate … de dragul nostru. Prea des se întâmplă să ne ţinem partea (cu orice preţ), pentru a nu fi răniţi (în orgoliu). În situaţia aceasta dialogul are nuanţe de discurs…

Ideile pot fi comunicate şi … de dragul celuilalt. Adică au scopul (declarat) de a face bine celuilalt: sunt oferite sfaturi, soluţii, sau măcar un pic de alinare. De cele mai multe ori însă, aici intervine susceptibilitatea: oare respectivul chiar îmi vrea binele? Aşa suntem învăţaţi de cele trei maimuţe înţelepte să ne raportăm la rău – să nu-l vedem, să nu-l auzim, să nu-l descriem verbal, dacă vrem  să cunoaştem traiul fericit până la adânci bătrâneţi!

Propagarea ideilor se face prin însămânţarea lor în conştiinţe, iar contaminarea de care am vorbit înseamnă nu numai deschiderea de a prelua, cât mai ales asumarea activă şi transmiterea mai departe a mesajului primit! Naşterea unui curent de opinie care la un moment dat pare de la sine înţeles, nu e altceva decât crearea unei stări de spirit la nivelul unei întregi generaţii… E mult, e puţin?

Maimuţele înţelepte


De ce trebuie comunicată o metodă nouă, un produs revoluţionar şi de ce nu am aştepta ca evidenţa să răzbească de una singură? De ce pregătirea consumatorului pentru receptarea noului are o importanţă atât de mare în modelul de succes al afacerilor de astăzi?

Ne amintim cu nostalgie şi plăcere de anul 1996, an în care atât MobiFon cât şi Mobilrom au lansat operaţiunile lor în România. Montarea antenelor pe blocurile cele mai înalte şi întreaga bătălie pentru „acoperirea României”, oraş după oraş şi cartier după cartier sunt şi vor rămâne mai puţin cunoscute publicului larg. Au rămas însă în cărţile de istorie ale comunicării din ţara noastră campaniile de comunicare de o anvergură nemaiîntâlnită până atunci. Rezultatul? Telefonul mobil a ajuns într-un timp foarte scurt să facă parte din firescul cotidian, ca alternativă de multe ori preferată telefoniei fixe.

Un alt exemplu poate fi acela al mesajelor transmise zugravilor, profesionişti sau amatori, pentru înlocuirea bidinelei cu trafaletul şi a varului cu vopseaua lavabilă… Câte zeci de milioane (de Euro!) se vor fi investit, începând cu anul 1999 în dezvoltarea acestei categorii, pentru ca astăzi, vopseaua lavabilă să facă parte din lista de cumpărături a oricărei renovări… chiar şi a celei mai modeste garsoniere!

Deşi legea progresului ne asigură că vechiul va fi permanent  înlocuit de nou, fie prin revoluţie fie pe cale paşnică – iată cum, în modelul economic al lumii capitaliste ce ţine cont de legile pieţei libere, a fi primul într-o categorie implică şi un efort responsabil de educare şi de comunicare a beneficiilor progresului!

De cele mai multe ori, acest efort investiţional este răsplătit pe termen lung cu o poziţie de LIDER – care înseamnă o cotă de piaţă asigurată pe un segment care promite, căci se anunţă în creştere!

Drumul de la bidinea la trafalet sau acceptarea conectării la reţeaua de comunicare mobilă – au produs modificări mai mici sau mai mari în comportamentul fiecăruia. Acceptarea a fost consimţită individual, ceea ce înseamnă că mesajul de înnoire a fost transmis fiecăruia, în parte. Libertatea la care suntem în continuare „condamnaţi” ca şi consumatori – se restrânge la povara alegerii unei anumite mărci, sau a unui furnizor anume… şi bineînţeles, din când în când, la participarea voluntară (:-)) la acele focus-grupuri care cercetează ce anume lipseşte (momentan) în jurul nostru!

EVOLUTION