Recent, Natura a chemat din nou politicienii să constate realitatea …”din teren”… Ne imaginăm febrilele pregătiri, înainte de plecare:
“Cum, iară inundaţii?! Parcă am mai discutat o dată chestiunea asta! Cine trebuia să se ocupe? Nu aţi transmis planurile de întărire a digurilor, nu aţi prezentat scenarii ale debitelor mărite? Nu am alocat fonduri? Cum, ce spui? S-au deturnat? Cine a stabilit asta? Eu de ce n-am fost informat? Să am un raport complet pe birou mâine, la prima oră! Păi, trebuia să stăm liniştiţi acum, să vedem de guvernare, şi noi o ţinem dintr-o criză în alta… Hai, cizmele de cauciuc şi la treabă. Vine şi şefu’ da’ a zis că ne lasă nouă primele zile, pentru a prelua impactul mediatic … că el nu mai are nevoie.
Blaga, tu rămâi la Bucureşti – eşti la pupitru de comandă. Elena şi cu mine plecăm pe teren. Elena, ce zonă îţi alegi? Bine, foarte bine – atunci merg eu în partea cealaltă! Ştiu deja ce-o să fac, găsesc eu o lopată ceva, la faţa locului! Am dat cu coasa, am lovit cu securea, acuma le arăt că mă pricep şi cu lopata! Nu mi-e frică de muncă – doar am plecat de jos! Tu Elena, ce-o să faci – că doar nu se cade să pui mâna pe sacii de nisip? Cum? Cadouri? Bine, cum spui, foarte bine!
Hai, toată lumea ştie ce are de făcut! Ne vedem diseară la ştiri, vă pup!”
Imaginaţia Doamnei Udrea în combinaţie cu inspiraţia consilierilor de comunicare au reuşit atât de bine… încât alegerea cadourilor – pantofi cu toc + ciocolată au dezvoltat o reţetă de succes mondial!!!
Iată: tocmai în Anglia îndepărtată, pol al axei Washington-Londra, ecourile gestului udrescian sunt interpretate de o manieră laudativă pe care trebuie să o apreciaţi cum se cuvine.
Vă invit să comentăm (cu calm!) INCREDIBILUL ARTICOL DE MAI JOS: http://www.independent.co.uk/opinion/commentators/joan-smith/joan-smith-heels-show-the-humanity-burkas-lack-2029165.html
July 18, 2010 at 7:34 pm
Sunt foarte calm.
Vorbim de un tabloid in editia de duminica, patronat de un magnat rus si de o un articol scris de o feminista, apropiata a partidului laburist, care crede ca oamenii ajunsi in asemenea nevoi trebuie ajutati cu metafore.
Doamna cu pricina ar trebui sa aiba grija ce isi doreste, pentru ca s-ar putea sa se implineasca.
LikeLike
July 20, 2010 at 4:06 pm
Îmi aduc aminte de o ediţie de lux a unor teze de politică externă, tipărite în Belgia prin 87 sau 88… Cineva se lăuda la modul: “Ei, ce zici ce tipar? La noi nu se puteau scoate la nivelul ăsta!…” Evident, autorul era cel mai iubit fiu al poporului, care peste puţin avea să fie pus la zid şi mitraliat.
Revenind la oiţele blonde ale zilelor noastre, tare mă tem că e o comandă de genul – scrie tu că ai băgat de seamă, şi lasă-ne pe noi să comentăm!
Aş vrea să am şi eu calmul tău…
LikeLike
July 22, 2010 at 3:11 pm
Zid… mitraliat…
LikeLike