Când Gigi Becali a ieşit pe post zicând „Uite-aşa, na! Am făcut şi eu o aroganţă! Ca să moară duşmanii mei! Hă, hă, hă!” – am rămas oarecum surprins de formula folosită. Dar am trecut repede mai departe, căci Gigi are voie să spună orice: televiziunile îl promovează, DNA-ul îl ascultă, poporul îl copiază …
Apoi, s-a întâmplat ca un prieten să-mi povestească o întâmplare despre un mogul oarecare, care folosea cuvinte de genul „băiatul ăla” cu referire directă la specialiştii angajaţi pe bani grei pentru a-l ajuta în proiecte speciale. Amicul meu, ceva mai sensibil din fire, a catalogat manifestarea respectivă drept aroganţă tipică unui anumit gen de parveniţi…
În fine, zilele trecute citeam o Istorie a Literaturii Germane – pentru a afla, printre altele, că cea mai veche scriere laică ce păstrează o comoară a vechii limbi germanice (Althochdeutsch, sf sec VIII) a fost concepută sub forma unui glosar de termeni, şi s-a intitulat – după primul cuvânt din listă – „Der deutsche Abrogans”… în fapt, un dicţionar latin-german copiat la comanda împăratului Carol cel Mare. Surprinzător, acest prim cuvânt, „abrogans” era tradus în germana veche cu „dheomodi” (de unde a derivat apoi demütig) – echivalentul lui smerit (modest)!
Această ultimă informaţie a constituit declicul unor căutări obligatorii…
Haidem deci la Dicţionarul latin-român, pentru a înţelege rădăcinile termenului de care m-am izbit atât de des în ultima vreme! Rezultatele sunt mai mult decât mulţumitoare, şi ele ne vor ajuta sper să înţelegem mai bine lumea în care trăim.
Astfel, am aflat că există trei termeni foarte apropiaţi (cel puţin fonetic):
- abrogo – a anula (valabilitatea legii); termen juridic folosit în formula cunoscută „legea cutare a fost abrogată”;
- arrodo – însemnând a roade, a mânca ronţăind; termenul e specific geologilor care vorbesc de „eroziune”;
- arrogo (sau adrogo) – care semnifică a-şi atribui, a-şi aroga (ceea ce nu se cade)
Şi atunci abia …, mi s-a părut că am înţeles cum aroganţa lui Gigi erodează privirea anumitor intelectuali care îşi arogă dreptul de a abroga din butonul telecomenzii lor, năucitoarele emisiuni de ştiri sportive…
October 8, 2010 at 11:29 am
Exzellenter Kommentar! Auch ohne zu wissen, wer der Protagonist nun wirklich ist, mangels Fernseher und der Bereitschaft “fremdzusehen”. Eine unreflektierte, ubiquitäre Verhaltensweise mit wenigen Worten auf den Punkt gebracht.
Mark Twain: “Der Unterschied zwischen dem richtigen Wort und dem beinahe richtigen Wort ist derselbe wie zwischen Blitz und Glühwürmchen”.
Salutari,
Anita
LikeLike