Săptămâna aceasta am fost la spectacolul lui Tudor Gheorghe „Cavalerii felinarelor târzii”. De data asta, Maestrul a venit să se adreseze bucureştenilor pe limba lor. Mai mult, ne-a luat prin învăluire, aşa cum ştie că ne place nouă… Aparent, a căutat să ne explice limba şi apucăturile vremilor interbelice printr-un imaginar dialog între Zavaidoc şi Moscopol, când de fapt … a reuşit mult mai mult: să ne facă să simţim durerea artistului care trebuie să se coboare în arena politicii, atunci când vremurile o cer!
Pe cât de clar şi-a construit Tudor Gheorghe mesajul său şi pe cât de frumos l-a ştiut reda – tot atât de limpede îmi este acum că ochii puterii au stat în permanenţă asupră-i… Oamenii vremurilor trecătoare au făcut tot ce le-a stat în puteri să inhibe, să distorsioneze şi, în cele din urmă să tragă foloase nemeritate de pe urma performanţei marelui nostru actor!
Simplu şi pervers în acelaşi timp. În chiar miezul spectacolului, au rupt continuitatea poveştii prin simularea unei urgenţe medicale. Noroc că în sală erau suficienţi medici pentru ca leşinul persoanei în cauză să nu rămână în legenda Sălii Palatului ca un caz nerezolvat… Totuşi, penibilul minutelor pierdute şi-a atins ţinta iniţială, remarcabila poveste a fost întreruptă de-un leşin …(*vezi nota de final!)
Lucrul mai grav ne-a fost servit însă la finalul acestui spectacol admirabil, în care oamenii puterii au fost făcuţi cu ou şi cu oţet, clasa politică în ansamblul ei arătată cu degetul pentru deruta societăţii de acum, asemuirea cu jefuitorul sovietic fiind una absolut umilitoare … Ei bine, la sfârşit de spectacol, peste capul lui Tudor Gheorghe (sau cel puţin fără ştiinţa acestuia), i se serveşte surpriza serii: un reprezentant al ministerului culturii se cocoaţă pe scenă şi-i înmânează o diplomă pentru cei 40 de ani de carieră…
Nu mi-a fost dat să văd o scenă mai penibilă pe nici o scenă dintre toate scenele la care am asistat! Halal capital politic cules cu de-a sila de prin preajma bardului în care au venit să lovească cu barda nesimţirii lor pedeliste!
Vestea bună a serii – că românii s-au reapucat de bancuri (bune).
– Auzi, ştii de unde l-au scos ăştia pe Boc?
– Nu, de unde?
– … cică dintr-un ou “Kinder”!
Aceeaşi melodie care a început spectacolul cu rezonanţa unui marş patriotic a avut o cu totul altă altă semnificaţie la sfârşit – când ni s-a părut că înţelegem drama emigraţiei române, privind cu inima sfâşiată dar cu sufletul plin de speranţă la ţară, la românii de acasă, şi – de ce nu? – chiar la românitatea din ei…
Pentru cei care vor să citească un transcript al discursului din spectacol, vă sugerez link-ul: http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-7924050-video-tudor-gheorghe-comunistii-boc-ouale-kinder.htm
… iar până la preluarea de către televiziuni a evenimentelor de cultură marca Tudor Gheorghe, aveţi un fragment aici:
* NOTĂ DE FINAL:
O importantă învăţătură despre dreptul pe care îl avem de a face conexiuni cu privire la faptele ce se întâmplă în jurul nostru. Am lăsat textul iniţial neschimbat – dar am aflat că între cele două momente care au distorsionat spectacolul NU A EXISTAT NICI O LEGĂTURĂ. Cu alte cuvinte, presupunerea mea a fost falsă – dar ce rezultă de aici? Suntem mai speriaţi decât suntem dispuşi să admitem? Îi credităm pe sovietici cu puteri pe care nu le (mai) au? Sau, mai simplu – suntem superficiali şi grăbiţi în a pune pecetea judecăţilor noastre peste întâmplările din jur?!
Multă sănătate, Doamnei în cauză! Ruşine individului din minister!
October 15, 2010 at 11:10 am
nu am reusit sa ajung de aceasta data la spectacolul lui Neica Tudor, insa un lucru e cert, orice vor incerca acesti pseudosovietici, Neica si opera sa, vor ramane “nufărul de nea,Ce-l ţine candid amintirea mea”
LikeLike
October 15, 2010 at 1:29 pm
La un moment dat în timpul spectacolului a spus: “… şi doresc să le transmit celor de la conducerea ţării că INSTITUŢIA DE CULTURĂ CARE SUNT, încă mai rezistă!…”
Nu au cum să-l lovească, dar tupeul şi nesimţirea de a sări ca măgăruşul din SHREK “TAKE ME!” – la sfârşit, pe scenă, cu diploma, după tot ce le-a spus…??!! m-au scos din calm şi din fire!
LikeLike
October 16, 2010 at 8:39 am
Una bună de tot. Povestesc unui bun prieten, actor, cacealmaua trasă de băieţii cu puterea-n pix, care se cred atotputernici… Mă-ntreabă: şi, tu ce-ai făcut? Zic: ce era să fac, să le dau cu HUO? Zice: da bineînţeles, ce – voi aţi plătit biletul ca să-l auziţi pe ăla? Să-şi facă afiş şi invite lumea să-l asculte, să vedem cine vine!!!
LikeLike
October 16, 2010 at 12:07 pm
Cred ca asta e marea noastra problema. Nu mai stim sa dam cu huo. Nu e de bon ton, suntem prea fini…
Si astia profita in fiecare zi, pentru ca ei nu sunt. Poate vom constata ca sunt rezistenti si la huo, dar macar sa ii facem sa se gandeasca de doua ori.
LikeLike
October 18, 2010 at 9:30 am
Am fost si eu la spectacolul Maestrului Tudor Gheorghe si am ramas impresionata placut.
Intrebarea mea este: de ce credeti ca spectacolul a fost intrerupt de o “simulare” a unui lesin? De ce credeti ca a fost un moment penibil? Sunt oameni in lume care poate se panicheaza mai usor, nu toti reactionam in acelasi mod. Din punctul meu de vedere s-a intamplat un eveniment nefericit iar persoana care a intrerupt spectacolul nu a stiut sa reactioneze altfel. Asta daca nu cumva stiti dumneavoastra mai multe din culise..am fost tentata sa cred ca a fost o inscenare din cauza faptului ca ambulanta a venit prea repede, dar am fost ulterior la alte spectacole la Sala Palatului si am vazut ca exista o ambulanta in fata agentiei de bilete, probabil ca ea exista la fiecare spectacol pentru a evita astfel de incidente.
Sa luam ca pe o intamplare acest incident si sa nu mai judecam atat de aspru tot ce vedem in jurul in nostru.
LikeLike
October 18, 2010 at 11:37 am
Stimată Doamnă, mă bucur că am fost împreună la acelaşi spectacol :-)!
Întâmplător sau nu – am avut parte în viaţa asta de tot felul de situaţii neprevăzute… Pentru mine a contat mult NESIMŢIREA individului de la ministerul culturii. Nici Dumneavoastră şi nici eu nu am fi avut TUPEUL de a ne cocoţa pe spinarea Maestrului pentru a ne face auzită vocea în sală.
Plecând de la acest considerent, consider că organizatorii au greşit faţă de Domnul Tudor Gheorghe, şi abia mai apoi – faţă de noi.
Pe de altă parte, ştim că nu se glumeşte cu boala… dar cred în continuare că ţăţismul putea fi evitat.
LikeLike
October 25, 2010 at 10:57 am
Stimată Doamnă, întâmplarea a făcut să aflăm mai repede decât am fi crezut, identitatea persoanei în cauză. Fiind vorba de o persoană absolut respectabilă, am recitit cu atenţie observaţiile dumneavoastră şi ni le însuşim! CD
LikeLike
October 23, 2010 at 11:48 am
Mr. Diaconu acel,,COMUNIST,, a fost cu respect va zic -bunica mea,care a leșinat din probleme medicale. Vreau sa va zic ca eu cred, ca Putin ,nici nu știe ca Tudor Gheorghe(om de rand)canta la Sala Palatului și nici nu stie ce va canta.P.S.Tranzmiteti ,va rog,salutari lui Tudor.
LikeLike
October 25, 2010 at 10:54 am
Dragă Tudor Bîzoi, mă bucur că am făcut împreună lumină în acest caz – în măsura în care sper că Bunica ta se simte acuma mai bine! Neavând toate datele la îndemână, am presupus că cele două evenimente (leşinul care a întrerupt spectacolul şi intervenţia obraznică a individului de la cultură) sunt în legătură directă… Ceea ce s-a demonstrat a fi fals!
Legat de interesul lui Putin faţă de mesajele oamenilor de cultură români, mi-e cu atât mai greu să umblu cu presupuneri, după ce presupunerile mele s-au dovedit false :-)!
Bineînţeles, am să transmit lui Tudor Diaconu salutările tale!
LikeLike