Dansul – spre deosebire de muzica “de ascultat”, are un ceva special – ritmul pasilor, tinuta si apropierea perechilor, intreaga coregrafie pe care ti-o poti imagina in timp ce asculti muzica …

Marii compozitori ai Lumii au putut sa exprime prin dansurile pe care le-au compus, particularitati ale folclorului, au putut prelua si filtra din traditia populara!

Ultimul Concert din 2011 sustinut in Decembrie trecut de Orchestra Filarmonicii Romane la Ateneu, a promovat un numar de dansuri, intr-o succesiune deloc intamplatoare. Mi-am notat la vremea respectiva autorii si piesele, promitandu-mi sa revin cu un comentariu …

Sa urmarim deci, firul povestii – in prima ei parte, pana la pauza :-)!

Am inceput cu Béla Bartók “6 dansuri romanesti” – afland ca artistul maghiar a fost unul dintre cei mai mari culegatori de folclor romanesc! Poate pentru faptul ca s-a nascut in ceea ce astazi este cel mai vestic oras al Romaniei –  Sânnicolau Mare? (Mi-am notat sa fiu atent ca in al treilea iese la rampa fluierul si trebuie sa astepti cu rabdare, pana la final, sa se ia viorile la intrecere!)


A urmat o Tarantela din “La Boutique Fantastique” de Rossini-Respighi (am aflat ca acest dans sicilian era inchinat pe vremea vechilor greci lui Apollo si Dyonissos!)

Mazurca – am inteles-o ca pe un vals scapat de sub control:

Farucca nu am gasit pentru a exemplifica dansul spaniol, in schimb am gasit pe Paco de Lucia cantand “Bulerias” – un Flamenco ceva mai rapid si mai vesel:

Johannes Brahms – un romantic german indragostit de ritmurile maghiare si … de gulash:

Trepac, dansul rusesc cu care Ceaicovski ne raspfata in Spargatorul de nuci:

Dar uite cum simte sufletul slav un ceh, Antonin Dvorak.

Prima parte a concertului “DANSURI CELEBRE” s-a incheiat cu un omagiu adus lui Grigoras Dinicu – “Hora Staccato”. Da, domnule, Romania e mare (si) prin Lautarii ei!