Te trezesti cu ideile tale in cap si ajungi sa scrii despre altii :-), o recunoastere a interesului sau simpla dorinta de participare la noua viata sociala care se dezvolta pe internet?

Ce era in mintea mea? Vroiam sa scriu ca fractiile unu pe doi si cinci pe zece sunt egale. Adica o jumatate este aceeasi, indiferent cum o rostesti: cincizeci la suta dar nu a cincizecea parte dintr-un intreg. Jumatatea are nevoie de suta pentru a se exprima – in capul meu, cel putin. Unul sau suta, se impart bine la jumatate – fie cu iataganul, fie in procente …

Si iarasi, inteleg ca trei supra trei este egal cu unu. Adica, daca am trei portocale si le impart la trei oameni, va rezulta fiecaruia portocala lui. La fel, daca impart doua la doi. La fel, cu una la unul singur. Omul si portocala … Dar cum se face ca un sfert de portocala, impartita la un sfert de om ne da tot … o portocala intreaga?! Incerc sa ma conving ca fiecare lucru poate fi intreg in felul lui, din punct de vedere matematic: si sfertul de portocala poate fi socotit intreg, daca il impart la masura care i se potriveste … perfect!

masuri muzicaleSi cum ma trezeam eu cu ideile acestea de weekend in cap, gata sa le impartasesc cu cei dispusi sa ma asculte, iata ca primesc mesaje muzicale generoase, cu Toni Iordache la tambal: motiv serios sa ma intreb asupra saisprezecimilor si treijdoizecimilor … desi, urmarind betele cum vibreaza in mana Maestrului, cred ca reusea sa imparta intregul si in saispatruzecimi!

 

Va propun sa ascultati mai intai, pentru a intra in atmosfera, pe Grigoras Dinicu – cu Hora Stacatto, apoi treceti la Toni Iordache, pentru a descoperi interpretarea celebrei piese, la tambal. Un instrument care ne-a adus celebritatea si pe care, alaturi de nai, ar trebui sa-l promovam cu mai multa consecventa …

 


Dansul – spre deosebire de muzica “de ascultat”, are un ceva special – ritmul pasilor, tinuta si apropierea perechilor, intreaga coregrafie pe care ti-o poti imagina in timp ce asculti muzica …

Marii compozitori ai Lumii au putut sa exprime prin dansurile pe care le-au compus, particularitati ale folclorului, au putut prelua si filtra din traditia populara!

Ultimul Concert din 2011 sustinut in Decembrie trecut de Orchestra Filarmonicii Romane la Ateneu, a promovat un numar de dansuri, intr-o succesiune deloc intamplatoare. Mi-am notat la vremea respectiva autorii si piesele, promitandu-mi sa revin cu un comentariu …

Sa urmarim deci, firul povestii – in prima ei parte, pana la pauza :-)!

Am inceput cu Béla Bartók “6 dansuri romanesti” – afland ca artistul maghiar a fost unul dintre cei mai mari culegatori de folclor romanesc! Poate pentru faptul ca s-a nascut in ceea ce astazi este cel mai vestic oras al Romaniei –  Sânnicolau Mare? (Mi-am notat sa fiu atent ca in al treilea iese la rampa fluierul si trebuie sa astepti cu rabdare, pana la final, sa se ia viorile la intrecere!)


A urmat o Tarantela din “La Boutique Fantastique” de Rossini-Respighi (am aflat ca acest dans sicilian era inchinat pe vremea vechilor greci lui Apollo si Dyonissos!)

Mazurca – am inteles-o ca pe un vals scapat de sub control:

Farucca nu am gasit pentru a exemplifica dansul spaniol, in schimb am gasit pe Paco de Lucia cantand “Bulerias” – un Flamenco ceva mai rapid si mai vesel:

Johannes Brahms – un romantic german indragostit de ritmurile maghiare si … de gulash:

Trepac, dansul rusesc cu care Ceaicovski ne raspfata in Spargatorul de nuci:

Dar uite cum simte sufletul slav un ceh, Antonin Dvorak.

Prima parte a concertului “DANSURI CELEBRE” s-a incheiat cu un omagiu adus lui Grigoras Dinicu – “Hora Staccato”. Da, domnule, Romania e mare (si) prin Lautarii ei!