In timp ce Liga Araba si-a retras delegatia de observatori din Siria, violentele au crescut si odata cu ele numarul mortilor. Reuters monitorizeaza atent fenomenul (vezi graficul de mai jos). Sigur, jocul statistic cu mortii datorati violentei umane ne provoaca furnicaturi si scarba, dar ne pune pe ganduri – si probabil acesta este sensul efortului prestigioasei agentii de stiri …

China a fost prima care s-a impotrivit interventiei de tip “libian”, Rusia i s-a alaturat. Franta e puterea care cere cel mai hotarat ca vocea armelor rele sa fie acoperita de vocea armelor bune.

Siria poate sa apara tot mai clar ca simpla etapa in drumul spre Iran … pentru ca ne intrebam de unde au aparut rebelii, si mai ales cine i-a inarmat?!

Drumul caderii lui Assad fiind ireversibil si absolut previzibil, ne framanta doua intrebari:

1. Care e raportul dintre rapiditatea interventiei externe si bogatiile solului unui stat?

2. Poate o pozitie strategica a unui stat sa compenseze lipsa resurselor naturale ca avantaj competitiv si atractivitate? 

Asteptam Rezolutia din partea ONU.

Mortii Siriei nu sunt de ajuns pentru o interventie armata. Bogatiile naturale ar fi grabit procesul?