“Pentru ce mergem la Scoala?”
Daca as fi intrebat astazi – probabil ca m-as referi in raspunsul meu la “astampararea curiozitatii”, la dorinta de a ramane antrenat in cele mai noi descoperiri, de a intelege mai bine lucruri pe care nu am avut timp sa le aprofundez la vremea lor, de a cunoaste in plus fata de ceea ce stiu …
Recunosc ca mi-ar fi greu sa raspund ceva de genul: “Merg la Scoala pentru a invata sa ma port civilizat” – si asta, pentru ca si in cazul meu se aplica regula ca la un moment dat, anchilozam in obiceiuri comportamentale, in metehne care (de)formeaza caracterul nostru, fiecare devenind “titularul” unui anumit stil. De ce n-as mai vrea sa fiu eu?
Raspunsul insa l-am primit din partea unor copii de clasa a VI-a, care au stiut in raspunsurile lor sa ma convinga asupra faptului ca:
- mergem la Scoala nu numai pentru a acumula stiintele, ci si pentru a ne forma constiintele (a ne antrena discernamantul asupra a ceea ce e Bine si ceea ce e Rau). Odata ce Protoparintii nostri – Adam si Eva – au mancat din Pomul Cunoasterii, lucrurile au inceput sa se amestece: Binele imbraca de multe ori haina Raului si invers – pentru a ne convinge sa gustam din el, pentru a ne corupe, Raul se imbraca atragator in Bine. E mai greu acum decat era atunci cand aveam de respectat o singura porunca – sa nu ne atingem de Pomul Cunoasterii… acum avem 10 porunci si la ele se adauga multe altele pe care trebuie sa le invatam, pentru a ajunge oameni… de bun-simt! 🙂
- mergem la Scoala pentru a invata “Team Spirit”-ul, munca in Echipa! Scoala este o societate in miniatura, in care putem iesi in evidenta ca indivizi – insa ne vom crea o imagine si de grup: imaginea Clasei conteaza, ne trage in jos sau ne ridica, adaugand sau limitand eforturile noastre de a ne impune in competitia universala;
- mergem la Scoala pentru a nu ramane in urma celorlati. Vorba-aceea: si gunoierii sunt de trebuinta in lume, insa pentru a scapa de spectrul contactului permanent cu mizeria, pentru a te ridica pe scara sociala, a-ti adauga la curriculum documentele esentiale unei angajari decente – trebuie sa faci sacrificii! Scoala – un sacrificiu asumat, in vederea unui trai decent (sa nu spun caldut) in viitor. “De parca ar putea cineva sa prevada viitorul?” – imi veti spune … asa e, nu putem sti ce va veni peste noi, insa stim ca invatarea lectiilor, absolvirea cu bine a anului scolar sunt doar aparent imateriale: ele se materializeaza in cele mai concrete realitati pe parcursul vietii: de la diploma incolo … fiecare replica a noastra in viata, va fi marcata de cele dobandite in Scoala! Intr-un fel, invatand ne ferim de greutatile ce vor veni peste noi.
- mergem la Scoala pentru a afla ce alegeri avem in fata, pentru a ne descoperi Sinele. Exista o legatura intre ce ne place si ceea ce vrem sa devenim. Dupa cum exista o legatura intre ceea ce stim si ceea ce ne place!
- mergem la Scoala pentru a continua ceea ce au inceput Parintii nostri, respectand astfel o traditie: daca ei au fost la Scoala, trebuie sa facem asta si noi – altfel, cum?
- mergem la Scoala pentru a ne intalni Profesorii: ei sunt modelele noastre, ei stiu sa explice – fiecare pe domeniul lui – detaliile de care avem nevoie, pe care le putem lua din carti insa lectura particulara, studiul individual nu pot inlocui relatia aproape magica pe care o poti avea cu un profesor, de la care “sorbi invatatura”;
- mergem la Scoala pentru a socializa “off-line” – impotriva trendului care ne tine toata ziua pe face-book. Avem nevoie de intalnirea cu ceilalti, sa ii cunoastem, sa le intalnim privirile, sa le simtim prezenta fizica: cunoscand pe celalalt, cu nevoile, problemele, preocuparile si bucuriile lui – ajungem sa ne cunoastem pe noi insine mai bine (oamenii invata imitand);
- mergem la Scoala pentru a ne imbogati spiritual, pentru a ne mobila interior, pentru a avea siguranta mersului pe propriile picioare in necunoscutul reprezentat de viitorul care se desface in fata noastra cu poate preamultele lui optiuni: sa ajungem candva a spune, relaxat precum latinul “Omnia mea mecum porto!” – “Tot ceea ce am, port cu mine!”
Da!
La o zi dupa intalnirea pe care am avut-o cu clasa a VI-a B, intr-o pauza pe care am luat-o cu totii intre doua bulgareli, cred ca raspunsul ar trebui sa fie: “MERGEM LA SCOALA PENTRU … A CONTINUA SA MERGEM LA SCOALA!” 🙂
December 13, 2012 at 7:25 pm
mergem la Scoala nu numai pentru a acumula stiintele, ci si pentru a ne forma constiintele (a ne antrena discernamantul asupra a ceea ce e Bine si ceea ce e Rau). – Cine hotaraste in scoli ce este binele si raul?
Scoala este o societate in miniatura, – In ce fel de societate oamenii lucreaza doar cu aceia de virsta lor? In ce fel de societate se lucreaza la un proiect timp de 50 de minute apoi suna un clopotel si adultii isi schimba birourile? In ce fel de societate toti oamenii invata acelasi lucru?
mergem la Scoala pentru a nu ramane in urma celorlati. – Cine are dreptul ca sa decida ce inseamna in urma sau ce inseamna inainte?
mergem la Scoala pentru a afla ce alegeri avem in fata, pentru a ne descoperi Sinele. – Asta numai la scoala se poate face? Acasa nu?
mergem la Scoala pentru a continua ceea ce au inceput Parintii nostri, respectand astfel o traditie: daca ei au fost la Scoala, trebuie sa facem asta si noi – altfel, cum? – Nu conteaza daca traditia nu e buna? Daca se merge pe traditie, mai multe sute de ani “parintii” nostri NU au mers la scoala decit sint cei care au mers.
mergem la Scoala pentru a ne intalni Profesorii: ei sunt modelele noastre – Dar daca aceste “modele” nu sint demne de urmat? Are parintele vreo putere ca sa se opuna?
mergem la Scoala pentru a socializa “off-line”…(oamenii invata imitand); – Daca mergem la scoala pentru a socializa, inseamna ca nu sintem socializati. Cum poti invata sa te socializezi cind esti acolo cu alti copii nesocializati, care si ei sint acolo la rindul lor ca sa se socializeze? Oare toti parintii vor ca copiii lor sa imite pe ceilalti copii??
mergem la Scoala pentru a ne imbogati spiritual – Cum se poate imbogati cineva spiritual intr-o scoala care este, prin definitie, a-spirituala??
LikeLike
December 15, 2012 at 6:55 am
Draga Cristina, multumim pentru comentariu – astazi, dupa ce am aflat despre tragedia din Newtown, Connecticut – suntem cu totii intr-o stare de confuzie si soc … caci Scoala poate deveni un altar la propriu, in care sunt jertfiti copilasi fara vina pentru un scop de-asupra intelegerii noastre! Insa, oricat ar suna de trist: NU, NU MERGEM LA SCOALA PENTRU A MURI! Dar, daca asta e voia lui Dumnezeu, faca-se voia Lui!
Poate altfel, nu se vor lua masurile normale referitoare la portul armelor in tara tuturor posibilitatilor – daca vom avea zile, vom intelege in timp motivul pentru care a trebuit sa se intample tragedia care ne-a scuturat constiintele in cursul zilei de ieri.
Inteleg ca te ocupi de un sistem de invatamant online – iti doresc succes si sunt convins de utilitatea demersului. Permite-mi cateva raspunsuri la intrebarile din comentariul tau:
1. Binele si Raul sunt definite de Biserica si sunt valori care trebuie practicate nu numai enuntate, atat inlauntrul cat si in afara ei;
2. “Team-Spirit” de care pomeneam se poate naste pe terenul de sport din curtea scolii, in jurul unui proiect la istorie, in competitia cu “rivalii” din clasele paralele … imaginea unei “societati in miniatura” este una ideala desigur, dar aici ne formam ca oameni, pentru ceea ce urmeaza … sa devenim.
3. Exista o ierarhie a nevoilor – Scoala ne ajuta sa ne “astamparam” o buna parte din ele, aflate de-asupra bazei piramidei pe care o cunosti
4. De acord ca putem fi “pacaliti” de charisma unui Profesor, prin intermediul caruia sa ne “descoperim” pasiunea pentru o materie sau alta? Daca am intreba pe cei maturi astazi: cum ai ajuns sa faci ceea ce faci? De ce ai studiat cutare Facultate? Ma gandesc ca am ajunge, introspectiv, la concluzia ca datoram formarea noastra si Dascalilor nostri. Uneori, ei sunt chiar Parintii nostri, dar asta nu schimba prea mult datele problemei: cat la suta din noi suntem noi?
5. Nu sute, ci mii de ani – accesul la cunoastere a fost apanajul unor elite. Intunericul a inceput sa se risipeasca dupa revolutia declansata de tiparul lui Gutenberg; dupa reformele scolare care au introdus invatamantul in limbile materne, l-au facut obligatoriu … Exista o evolutie evidenta a Scolii, care astazi se simte mai mult ca oricand. Faptul ca noi doi invatam unul de la celalalt prin intermediul internetului – tu probabil in America iar eu in Romania, iar intre timp cineva citeste aceste ganduri ale noastre, mi se pare de-a dreptul revolutionar! Insa ghiozdanul pe spate si grija fata de cartile tiparite sau invatarea “scrisului de mana” nu mi se par, inca, anacronice!
6. Nu toti Profesorii sunt la fel de iubiti, nici la fel de respectati, de acord – oare de ce? Pe unii poate chiar ii uitam a doua zi dupa ce-am terminat Scoala… Dar sunt cativa de care ne vom aduce aminte, cu recunostinta si respect, toata viata noastra.
7. Nu mergem la Scoala pentru a scapa de viciile sau slabiciunile noastre. Dar avem sansa sa le indreptam. Scoala ne civilizeaza – dar, e drept, odata cu cele bune, invatam si despre cele rele. Imi aduc aminte ca am invatat sa fumez printr-a 10-a, in WC-ul scolii la care am fost elev. Deci am invatat si bune – si rele la Scoala… Mai tarziu, am inteles ca fumatul imi face rau si am reusit sa ma las. Pot sa dau vina pe sistem, cand am libertatea de a alege intre Bine si Rau? Constiinta si alegerea ne apartin.
8. Scoala se adreseaza spiritului si, in acelasi timp, are grija sa formeze sufletele copiilor pentru a distinge intre Bine si Rau. Conteaza sa stim, dar – pentru A FI – e nevoie sa facem anumite lucruri. Constiinta este stiinta in actiune…
Inchei aici – nu inainte de a-ti multumi inca o data pentru punctul de vedere alternativ.
Calin
LikeLike
December 15, 2012 at 8:48 am
Multumesc pentru raspuns. Nu, eu nu ma ocup de un sistem de invatamint online. Eu ma ocup doar de educatia copiilor mei. 🙂
1. Binele si raul sint definite de Dumnezeu, nu de Biserica. Biserica este formata din oameni pacatosi, deci ei nu au autoritatea ca sa hotarasca acest lucru. Din pacate, in scoala nu se practica aceste valori. Deci daca mergem la scoala ca sa invatam ce este biblic…scopul nu va fi atins.
2. Este trist ca ne asteptam sa ne formam ca oameni in scoala…locul de formare este acasa, linga parinti.
3. Aici este vorba despre standarde. Cineva trebuie sa le stabileasca pentru ca apoi sa ai punct de referinta atunci cind cineva este in urma sau inainte. Cunoastem insa ca nu toti copiii sint la fel, de fapt nici unul nu seamana cu altul. Ceea ce este “normal” pentru unii, poate fi o treapta mai greu de depasit de altii. Sint acestia in urma? Sau sint la nivelul cu care au fost inzestrati? Un copil vrea sa se faca doctor si stie chimie si biologie la perfectie. Este el in urma unui copil care vrea sa se faca inginer care nu este interesat de chimie si biologie, ci de matematica si fizica?? Poate un ministru al invatamintului sa stabileasca standarde in functie de talentele si planurile copilului? Are dreptul ca s-o faca?
4. Un profesor care are 30 de elevi in clasa nu are timp ca sa se ocupe de Sinele fiecaruia. Alegerile pentru viitorul copilului trebuie facute acasa, cu parintii. Scoala nu are nici o autoritate in aceasta privinta.
5. Eu nu-mi invat copiii pentru ca asa e traditia. Educatia are un scop, iar fiecare parinte are dreptul ca sa hotarasca care este acest scop. Scoala obligatorie e de un pic peste 100 de ani, iar internetul si faptul ca oamenii au ajuns pe luna nu se datoreaza faptului ca statul a facut scoala obligatorie.
6. Rolul profesorului este ca sa duca la implinire planul de viata al copilului hotarit de parinti acasa, impreuna cu copilul. Daca un profesor nu ofera serviciile necesare, parintele trebuie sa-l concedieze. Profesorul este angajatul parintilor si trebuie sa educe copiii in functie de standardele parintilor, nu ale guvernului.
7. La scoala nu mergem sa socializam, ci mergem ca sa invatam ceea ce este necesar pentru a ne urma calea. Rolul scolii nu este ca sa ne civilizeze, asta este rolul parintilor.
8. Scoala publica promoveaza standardul statului. Natura si ratiunea demonstreaza ca gindirea a fost creata libera si nu la indemina puterii guvernului. Legile naturii nu extind nici o autoritate statului, unde statul poate sa oblige copiii sa fie expusi la ideile aprobate de guvern ori vor fi sanctionati pentru refuzul lor. Natura nu indica faptul ca statul are autoritatea de a “trezi” gindirea copiilor, de a transforma copiii in “cetateni model” sau de a transmite valori culturale.
Mintea unui copil are nevoie de intruire, dar responsabilitatea de a o instrui apartine exclusiv parintilor/ Parintii, nu statul, au datoria sa-i invete pe copii sa imbratiseze adevarul, sa inteleaga ceea ce este drept si sa respinga ce este gresit.
Scoala obligatorie de stat incalca dreptul la proprietate privata, dreptul la libertate intelectuala, dreptul la libera circulatie, la invatatura, etc.
LikeLike
December 17, 2012 at 1:48 pm
Am crezut ca blogul tau http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/ la asta se refera: promovarea scolii online, mutarea procesului de invatamant online …
Mi se pare o posibilitate care trebuie oferita in ultima instanta (sa spunem ca un copil nu se poate deplasa la scoala – atunci da, sa aibe posibilitatea de a studia si apoi a sustine testele online (am auzit ca exista acest sistem in SUA, insa nu am aprofundat – nu cunosc cat de raspandit este, ce rezultate a dat, etc).
Insa a nu participa la orele din clasa, a nu te juca cu ceilalti colegi in pauza … a trece atat de usor peste partile bune ale climatului pe care-l gasesti numai in scoala – mi se pare un pic exagerat.
Omul nu poate sa fie propriul sau preot, trebuie sa mearga la Biserica si are nevoie de un intermediar (sfetnic, duhovnic, indrumator spiritual) in raportul sau cu Dumnezeu.
Biserica este a lui Dumnezeu, taina preotiei a fost predata Apostolilor de catre Isus in Joia Mare dinaintea Patimilor. Capul Bisericii este Isus – iar Papa este primul dintre Apostoli.
Scoala este a Statului, insa prin aceea ca se ocupa si de modelarea sufleteasca a copiilor care o frecventeaza – nu trebuie sa fie departe de Biserica.
Scoala si Biserica ar trebui sa mearga “mana in mana” – asa cum s-a intamplat in cazul Scolilor din Blaj – despre care stim ca au fost o initiativa a Vladicilor greco-catolici ardeleni, fara de care natiunea romana nu si-ar fi putut afla rostul in lume.
Iata: avem doua puncte de vedere complet diferite – unul care priveste Scoala ca pe un fel de inchisoare, altul care asteapta de la Scoala mai mult decat poate ea oferi.
Sa gandim punctele comune, daca exista?
LikeLike
December 17, 2012 at 6:03 pm
Cuvintul “home” din homeschooling arata ce fel de scoala promovez: educatia la domiciliu.
Diferenta dintre scoala de stat si cea la domiciliu este ca parintii detin controlul standardelor de educatie. Materiile care nu pot fi invatate acasa pot fi invatate impreuna cu alti copii educati la domiciliu in grupuri formate si acceptate de catre parinti. Copiii educati la domiciliu participa la ore de clasa si se joaca cu alti copii in pauza, diferenta este ca acel grup de copiii este ales si acceptat de parinti. Profesorul este ales de catre parinti, nu de stat. In plus, copilul nu este limitat de virsta, ci este in functie de nivelul si capacitatile lui. Un copil de 15 ani poate fi intr-o clasa de matematica cu un copil de 17 ani. Mult mai multe avantaje decit intr-o scoala de stat.
Intre om si Dumnezeu exista un singur intermediar, Isus Hristos. Da, omul trebuie ca sa mearga la biserica pentru a invata mai multe din Cuvintul Sau. La scoala asa ceva nu este posibil.
Biserica este al lui Dumnezeu si oamenii care cred in Dumnezeu fac parte din Biserica Lui. Dumnezeu a instituit 3 institutii pe pamint: familia, biserica si statul. Fiecare are propriile indatoriri. Familia are datoria ca sa creasca si sa educe copiii. Dumnezeu a dat parintilor aceasta indatorire, nu statului. Statul nu are voie ca sa se implice in educatia copiilor. Statul ofera educatie ateista, deci este impotriva lui DUmnezeu, nu au cum sa mearga “mina in mina”.
Si daca ar fi sa lasam crestinismul deoparte, legile naturii fac ca copiii sa se nasca in familie, nu la stat si nici la ONU. De aici putem deduce ca absolut nimeni nu are voie ca sa intervina intre parinti si copii. Singurele puncte comune intre stat si copiii sint acelea ca statul trebuie sa ofere securitate si justitie. Atit.
LikeLike
December 17, 2012 at 6:29 pm
Multumesc, teoria este interesanta – si regasesc in ea un pacat major, pe care il facem prea des: nu ne asumam responsabilitatea in legatura cu cresterea/educarea copiilor – in schimb, ne lamentam ca Scoala nu face cutare sau cutare lucru. De acord.
Familia, Statul (Scoala) si Biserica insa pot si trebuie sa colaboreze pentru educarea copiilor.
Revin la concluzia din finalul articolului scris acum cateva zile: “Mergem la Scoala, pentru … a continua sa mergem la Scoala!”: important e sa nu ne oprim din invatat, sa ramanem deschisi la puncte de vedere chiar diferite de al nostru …
Dar. Intelepti suntem nu daca stim, ci daca facem ceea ce stim (ca trebuie).
Mult succes in educarea copiilor Dumneavoastra … la scoala de acasa!
Ma gandeam zilele acestea – in timpul serbarilor scolare – la care suntem invitati ca parinti, cum supliniti acest tip de activitati. Insa ati avut amabilitatea sa imi raspundeti deja 🙂
Homeschooling – scoala “tailored made”, de catre parinti pentru copiii lor. Am inteles bine, sper!
LikeLike
December 17, 2012 at 7:13 pm
Asa cum am mai scris, fiecare institutie are indatoririle sale. Statul nu are dreptul ca sa se implice in nimic altceva decit ca sa ofere securitate si justitie. Deci nu, statul nu numai ca NU TREBUIE, dar nici nu are voie ca sa se amestece in educatia copiilor.
Plecati de la o premiza gresita, aveti impresia ca numai mersul la scoala poate rezulta intr-un copil educat. Eu spun ca dimpotriva, scoala inhiba talentele naturale ale copilului. Logic, nu exista motiv pentru scoala publica.
LikeLike
December 18, 2012 at 6:28 pm
Nu plec eu de la premise gresite – ci spun doar ca nu plecam amandoi din acelasi punct, iar adevarul va fi fiind pe undeva pe la mijloc … Eu plec de la conceptul de “dascal” – acela care indeplinea functii atat in Biserica cat si in Scoala (sau altfel spus, termen care demonstreaza ca Scoala s-a dezvoltat pe langa Biserica). DUmneavoastra, plecati de la noile tehnologii – care permit multe, dar nu inlocuiesc harul Profesorilor daruiti.
Eu imi aduc aminte cu recunostinta de Profesorii mei – si ma tem sa va intreb daca Dumneavoastra simtiti ca datorati ceva Profesorilor pe care i-ati avut in Scoala?
Scoala de stat (publica) trebuie sa existe, cata vreme invatamantul privat nu este accesibil tuturor. A-ti selecta Profesorul – inseamna sa ai bani sa il platesti pe cel mai bun. Unde mai sunt atunci sansele (teoretic) egale cu care plecam in viata?
Putem dezvolta subiectul in zona meditatiilor – da, sunt utile. Si chiar sunt necesare – pentru ca e nevoie de mai mult “personal touch” in relatia Profesor-Elev.
LikeLike
December 18, 2012 at 7:44 pm
Educatia la domiciliu a existat inainte de scoala publica, deci eu nu plec de la noile tehnologii, ci vreau ca parintii sa inteleaga ca ei au dreptul sa-si educe copiii si sa nu lase statul sa le fure acest drept.
Educatia la domiciliu nu inlocuieste profesorii daruiti cu tehnologia. Dimpotriva, un parinte are puterea ca sa aleaga numai profesori daruiti, ceea ce un parinte din scolile publice nu o poate face.
Insa aici nu este vorba despre profesori daruiti sau nu si daca am recunostinta fata de profesoriii mei. Aici vorbim despre faptul ca statul nu are nici o autoritate asupra mintilor copiilor. Aici vorbim despre diferenta dintre profesorii daruiti care sint angajati de parinti ca sa educe copiii conform valorilor si planurilor parintilor si profesorii daruiti care educ copiii conform valorilor si planurilor statului. De cele mai multe ori valorile si planurile parintilor nu sint la fel cu ale statului.
LikeLike
December 19, 2012 at 2:43 pm
Din discursul Dumneavoastra am retinut ca distingeti nuante/diferente importante intre
1. “scoala privata” si “homeschooling”?
2. “e-learning” si “school-learning”?
In plus, ma surprinde unghiul din care priviti Dumneavoastra implicarea parintilor in educarea copiilor: Dumneavoastra spuneti “am obligatia sa educ copilul, statul sa nu se amestece” … iar eu sunt obisnuit cu “trimitem copilul la scoala, sper sa se descurce – daca nu poate, il ajut cu meditatii”.
Pentru asta, macar unul din Parinti ar trebui sa fie “platit sa stea acasa” – atunci da, NU ar trebui sa stea de pomana, ci grijind de copii.
Va rog sa imi trimiteti un material la adresa mea – diaconu.calin@gmail.com – despre homeschooling, pentru a-l publica pe blog si a-l face cunoscut Parintilor cu care suntem in contact. Noi avem doi copii la Liceul German din Bucuresti (a 6-a si a 2-a) si ceea ce spuneti suna interesant.
Ramane sa discutam cu alta ocazie rolul Preotului in viata credinciosilor – de acord?
LikeLike
December 19, 2012 at 8:34 pm
Da, exista diferente intre acele forme de invatamint.
Da, stiu ca este neobisnuit in Romania sa se gindeasca altfel decit am fost conditionati de guvern. Acest fel de gindire a fost promovat de Hitler, el si-a dat seama ca daca controleaza mintea copiilor va controla societatea. El este cel care a venit cu ideea ca parintii nu stiu sa-si educe copiii, ca este necesar ca copiii sa fie educati de pedagogi profesionisti. A cautat orice pretext ca copiii sa fie luati de sub autoritatea parintilor.
Blogul meu are nenumarate articole scrise despre acest subiect. Citeva articole:
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2009/10/13/dreptul-inalienabil-al-parintilor/
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2010/06/01/socializarea-educatiei/
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2010/08/16/argumente-biblice-impotriva-scolii-publice/
Sau:
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2010/09/15/din-gura-lor/
LikeLike