Puterea politica e conditionata de cateva circumstante …

In primul rand, ea este asimetrica si presupune inegalitatea. Adica, intre conducatori si cei care sunt condusi nu poate exista o balanta dreapta, nici macar atunci cand ne referim la o democratie: intre cei alesi si alegatori, e o prapastie care-i separa. Aparent, o data la patru ani, prapastia pare ca se umple si in mod nepermis ne imaginam ca va ramane astfel, insa nu poate fi asa! A doua zi dupa anuntarea rezultatului, politica isi reia cursul ei normal, iar lumea se imparte din nou in alesi si alegatori … intre cei care detin puterea si cei care se uita-n sus.

In al doilea rand, ea are nevoie de resurse speciale pentru a exista. Cu cat isi defineste mai exact aceste resurse si cu cat stie sa le struneasca mai bine, cu atat va avea mai multa “liniste” si va putea guverna (se va putea exercita) mai eficient. In paranteza fie spus, atunci cand votam un personaj care ne e drag, ar trebui sa stim lista persoanelor care vor fi folosite de acel personaj, pentru a-si exercita functia. Cum vor fi platiti acesti colaboratori? Iata o alta intrebare legitima, iar acelasi raspuns – banii – poate imbraca doua haine: aceea a sponsorului sau aceea a coruptiei, dupa forma aleasa a contractului dintre parti.

Circumstantele de mai sus, ne arata ca “puterea de dragul puterii” este numai partial adevarata – pentru ca dincolo de personajele centrale, puterea are nevoie de cohorte de mujici care sa o deserveasca, sa fie gata a se sacrifica pentru ea ... si nu pot sa nu revin la un text mai vechi al lui Caragiale, “Sfarsit meritat” (1897) – http://chirb.it/GJfOJP

Intrebarea de final: cum putem limita puterea politica?