Grupul Ierarhilor prezenti la consacrarea Episcopiei  Greco-Catolice a Bucurestilor. 30 August 2014

Grupul Ierarhilor prezenti la consacrarea Episcopiei Greco-Catolice a Bucurestilor. 30 August 2014


Sâmbătă 30 August 2014, Bucureştiul a avut motiv de sărbătoare: după 25 de ani de la Evenimentele din 1989, a sosit vremea rostirii unor adevăruri ignorate prea multă vreme – Biserica Greco-Catolică din România există în mod oficial: atât prin trecutul ei, dar şi prin prezent. E poate prea devreme să spunem că gloria la care cu trudă şi renunţare au ajuns cărturarii-călugări ai Şcolii Ardelene renaşte în spiritul Bisericii greco-catolice de astăzi. Dar cu siguranţă putem afirma că avem condiţii pentru a ne dezvolta spiritual în frumuseţea unui oraş-capitală, care ar fi fost în afara spiritului european, ignorând mai departe frumuseţea alterităţii.

Felul în care au evoluat lucrurile în universul greco-catolic al Bucureştilor ultimilor ani, mai exact dupa data de 4 mai 2008 (când Vlădica de la Blaj a hotărât să trimită în Capitală pe unul dintre cei mai buni fii ai săi, Episcopul Mihai Frăţilă), este unul care poate fi povestit din multe perspective, şi cu siguranţă sunt alte mărturii care trebuie ascultate, înaintea acesteia.

Ca întotdeauna, fiind în mijlocul schimbărilor, nu ai timp să observi cum se schimbă lucrurile. Ca atunci când un părinte se lasă surprins de statura copilului pe care nu l-a mai văzut o vreme: “Când ai crescut aşa de mare?” … Dar pentru cel care a avut ochi de văzut realităţile greco-catolice ale Capitalei, e limpede că o transformare calitativă a existat – nu numai zidurile din jurul nostru s-au consolidat, dar mai ales spaţiul sufletesc are acum o ofertă substanţială pe care trebuie să o considere.

Pentru recunoaşterea transformărilor care au făcut posibilă ridicarea la rang de Episcopie a Vicariatului Greco-Catolic de Bucureşti – Papa Francisc a trimis reprezentantul Său, pe cardinalul Leonardo Sandri, Prefectul Congregatiei pentru Bisericile Orientale.

Este minunat cum, dupa numai 6 ani de activitate neobosita a Prea Sfintitului Mihai, astazi, greco-catolicii din Romania au Episcopie si propria lor … Catedrala! Avem o Scoala de Rugaciune si un loc al nostru, pe care putem construi. Episcopia de Bucuresti este un vis implinit al Bisericii noastre, care nu ar fi fost posibil in afara celor care au avut puterea sa viseze măreţ!

Cu recunoştinţă faţă de anii de muncă să ne bucurăm împreună revăzând un film documentar al reintrării, în data de 28 Decembrie 2006, în Biserica din strada Polonă nr 50 … Veţi medita poate la parcursul spiritual şi din perspectiva înţelegerii graduale, a unei evoluţii fireşti, care a avut loc sub oblăduirea Sfântului Patron al nostru, de la “Biserica din Polonă” până la “Catedrala Sfantul Vasile cel Mare”.