Cica Stefan cel Mare, in asteptarea luptei cu turcii de la (…) a observat ceva stralucind in iarba, si-i comanda hatmanului Arbore:
– Hatmane, ia vezi, ce-i acolo in iarba, o fi vreo capcana intinsa de turc?
Se apropie hatmanul, ridica o foaie de celofan pe care scria ceva. Intigrat, ii preda Mariei Sale restul de poluare a viitorului, iar acesta, concentrandu-se, citeste cu glas tare:
– BIS … CU … ITI … Hmmm! BISCUITI! … BISCUITI, OSTENII MEI!
Razasii, pe faza, ii raspund Mariei Sale:
– BISCUIM, MARIA TA!
Pana la Ulker, am mai ras de acest banc. Era ok sa facem noi, misto de noi – nu decazuseram din drepturi. Insa dupa ce am vazut ca turcii pun stapanire pe biscuitii tarii, m-am oprit din ras. Pana azi, cand am vazut cum ies pe banda, nu unul cate unul ci multi de-odata si toti la fel, si nu m-am putut opri sa nu-mi aduc aminte: “biscuim, Maria-Ta!”
Va fi nostim cu Elena si Victor in turul doi!
Leave a Reply