Calin Diaconu

Se spune că la venirea Păsării Fermecate, Natura își recapătă culorile ei vii – vii de la viață, culorile sunt dovada că Natura trăiește, că nu are nimic de ascuns. Sau altfel spus: ce-ar fi viața noastră fără de culori?

Minunea constă însă în aceea că, pe măsură ce lumea din jurul ei prinde culoare în obraji, ea însăși – Pasărea Fermecată a Primăverii –  ajunge să se coloreze: penele ei împrumută din strălucirea lumii căreia-i dă târcoale-rotocoale, zbenguiala cuprinde lumea din juru-i și lumea renăscută, o răsplătește cu aceeiași măsură.

Cei care au uitat să se mire, spun că a fost întotdeauna astfel. Că nu ar trebui să ne pese și nici nu ar trebui să căutăm un sens special. Dar noi, cei care am trecut prin zoaiele unui oraș murat și murdar, care-am inhalat gaze pe la stopuri și ceață lăptoasă în pauzele de țigară, doar așa, din ambiție și selecție naturală, ca să rămână în picioare cei mai puternici … noi știm că puterea cea mare este a răbdării.

Până la urmă, penele se vor colora și ele. Și atunci, vom descoperi că e timpul pentru o nouă Toamnă. Să o așteptăm și pe ea.

The Bird picks always the right colors and the Nature always gets the message right… Daria Diaconu, “Bird in Spring” (Tempera, 2015)