De ce-ar fi important să distingem între ”a guverna”, ”a controla” și ”a conduce”?

Pentru că vrem să înțelegem traducerea lui ”Leitbild”, despre care am mai scris, în urmă cu ceva vreme (Noiembrie 2008) – după o vizită a noastră prin Sibiu, un oraș care a acceptat să fie condus spre o destinație necunoscută. Nu poți explica viziunea ta proprie altor oameni, sau oricât de înflăcărat ai face-o – ei tot nu te-ar crede – până nu ar fi pregătiți s-o facă.

Unde să caut viziunea pentru România? Unde e imaginea de țară care ne este propusă, și spre care să fim convinși că trebuie să ne îndreptăm? De ce avem impresia că Președintele se mișcă încet și fără direcție?

La fel de adevărat putem întreba: sunt românii pregătiți să se lase conduși? Dacă da, de către cine? Sau altfel spus: trebuie eu să caut programul de guvernare sau e cineva dator să mi-l explice, pe înțelesul meu? Să mă informeze periodic ce s-a făcut, unde am ajuns, cum am avansat, unde am rămas în urmă …? Pe bune acum, am crescut pe vremea cincinalelor – și de-aia nu ne mai place să raportăm succesele și nici să ne facem autocritica? Hei guys, wake up – comuniștii bat iarăși la ușa noastră … cred că se poate mai bine de-atât!

România, ca orice țară – e în primul rând a pământului ei – și deci a oamenilor care o locuiesc … la țară. Există în buna tradiție românească un ”glas al pământului”, există ”oamenii țării” – țăranii. Există proprietarii de pământ, mari latifundiari sau mici proprietari, care sunt legați de țara lor la propriu: ei sunt cei care frămîntă pământul și produc proteina vegetală și animală. Este România a lor? Cum sunt ei reprezentați în Parlament? Cu cine ar vota ei, dacă ar fi să se lase reprezentați?

Din păcate, visăm la privilegiul de a fi român – trăgînd cu ochiul la monegasci și elvețieni. Sau la singaporezi. Sunt câteva popoare care au ajuns la performanța de a licita privilegiul cetățeniei … Cum s-a ajuns la asemenea performanțe?

Dacă România ar fi condusă cu o mentalitate sănătoasă de țăran al locului, ar avea pământul pe care călcăm o valoare mai mare?! Nu știm, dar sigur există o legătură între imaginea pe care Președintele sper că o va descrie la un moment dat pentru România și mișcarea poporului român spre acea imagine. 

De aceea: a conduce, chiar numai din umbră – e mai eficient decât a guverna de formă. Când însă spui public ”vreau un guvern al meu”, înseamnă că vrei mult mai mult: vrei să ieși la lumină, pentru că-ți asumi un control care e expus oprobiului sau recunoașterii publice. Sau, mai balcanic spus: ”Controlează-i, Dom’le Președinte – da’ să știm și noi, … încotro?!”

plugari români

___________________________

Citind din Isabel Allende, care suferă de boala de a fi chiliancă (”Țara mea inventată”, capitolul ”Un suflu de istorie” – Editura Humanitas, 2013 – p.154)