Așa începe prefața manuscrisului care povestește despre ”Parocia graeco-catholica a SIAROSIULUI reînviată prin T.V.BOURZA și descrisă în a. 1869” …

Scrisul e foarte ordonat și caligrafic, dar înghesuit. Idei multe așternute pe hârtie scumpă – caietele cartonate nu se găseau pe toate drumurile, probabil nici cerneala, nici penița … iar timpul – atunci ca și acum, era prețios și trebuia să pricepi importanța alegerii.

M-am decis să copiez cuvintele preotului ardelean, pe cât posibil așa după cum le-am găsit, lăsându-le pe-alocuri neatinse de nou – pentru a gusta și voi dulceața acelor vremuri.

Îmi propun o categorie nouă a acestui Blog – Libelul Preutului Theodor Valerian Bourza din Șaroș – și aștern mai jos prin simplă transcriere, pagină cu pagină – pentru frumusețea limbii și generozitatea gândurilor acestui necunoscut preot român unit cu Roma, care-și spunea greco-catolic, la puțin timp după instaurarea dualismului austro-ungar …

Numerotarea paginilor respectă cu strictețe pe cele din documentul original.

Poate vom afla ceva despre trecutul nostru, poate vom invata ceva despre firea și fibra noastra … Să începem, deci cu Prefața, care are două pagini. Astăzi, o redau pe prima.

– i –

Amate Lectore!

Salute ție de la Dumnedieu.

Dacă preste mai multe decenii, îți va pica în mână Libelulu acesta se poate ca atunci, și cenușa corpului meu să fie nemicită – am avut mare plăcere, să fac un Estrasu, din protocolulu meu domestic, carele fiindu de dieceori mai mare ca acesta, in anul curent s-a umplutu, pe care încă îl las în Archivulu parochiei spre dispozitiune. – Cât de norocitu m-as fi tinut, daca de la Antecesorii mei preuți, as fi aflat și io, baremu numai o peteca de hârtie scrisă, carea să-mi spună ceva depe timpurile loru, – dar dorere! – chiar nemica. Deci, precum îmi place a imputa Antecesoriloru mei, am cugetatu sa incungiuru placerea Succesorilor mei, de-a-mi putea și ei mie imputa.

Incepand dara a scrie de la fundarea parociei, ti facu cunoscutu ca: datele, parte le-am cules din unele protocoale vechi ale Comunei, parte din gura preutesei vaduve de G.Munteanu, care a muritu in etate de 95 anni. – Ca spunea lamuritu, tote cele ce le auzise de la parintii ei despre inceperea unirei in Siarosu, știa și pe popa Lazaru ca primul preutu unitu, după ce poporulu românu cu preutulu Seu în frunte reintornase iarăși la neunire. Ca spunea ca mai memoreaza de candu Inspectorele cercuale luase cheia basericii de la popa Lazaru si o deteră popii celui neunitu. S-a da cu socoteală ca parocia care a sta numai din neorustici a trebuitu sa fie statu mai multu vacanta inainte de popa Lazaru, sau mai bine zisu, dupa ce românii părăsiseră unirea.

Pe al doilea parocu Georg. Munteanu, il apucasem si io bine a-l cunoaste, iara celea scrise despre densulu, le-am aflat scrise de bravul protopopu S. Moldovanu, acum canonicu in Lugosiu. – Celea mai departe le-am sciutu io asa precum le-am scrisu, Adeverulu inse, ca sa-l pastrez intru toata curatenia lui, mi-am tinut de lucrulu celu mai Sfantu!.-

Dupa

img_4445