Pagina anterioară din Libel (8) 

Rezumat: 

Theodor Valerian Bourza s-a născut la Mediaș, în familia învățătorului Feodor Bourza,  în anul 1831. Primii ani de școală, între 1841 si 1845, îi parcurge la Elisabethopolis (Dumbrăveni), apoi continuă la Blaj și Sibiu (1846 – 1847). În vremea tulbure a Revoluției de la 1848-1849, urmează îndeaproape pe Timotei Cipariu (inclusiv în exilul din Țara Românească). Revenit în Ardeal, reia și finalizează studiile în 1850, la Brașov (ajutat de Iacob Mureșanu). 

Din 1851 (la vârsta de 20 de ani) începe munca de dascăl (”docente”), în Mediașul natal, ajungând ca în 1852 să aibe în grija sa 180 de elevi (din care și-a format un cor bisericesc, de 40 de băieți).  

În 1854, se căsătorește cu Ana, fiica lui George Harhoi (din Șaroșul Săsesc), pe care o aduce acasă, la Mediaș. Frumusețea soției pe de-o parte, dar și pericolul istețimii – prin care ar fi putut probabil lesne înlocui pe superiorul său ierarhic … ne aduc în această nouă pagină de Jurnal, în situația stânjenitoare a unui jurământ cu martori, că nu va ținti niciodată mai sus de preoție, adică nu va dori funcția de protopop … 

Am ales ca ilustrație pentru această pagină a Jurnalului Preotului Bourza, o poză a Mitropolitului Alexandru Sterca Șuluțiu, fiindcă este încă o personalitate de seamă, pe care Părintele o pomenește în Libelul său.

sursa foto: Wikipedia

( 9 )

Theodoru Valerianu Bourza ca Capelanu in Mediasiu in a. 1854.

Iam risum teneatis amici (1) – Indata ce miamu dusu nevasta in Mediasiu muerile ca ele au inceputu a face vorbă, că: ”Nevasta mea ar fi mai frumoasă ca” Maria Protopopului, – dein astea vorbe semenate sa iritatu Protopopulu prin găzdoia sa la o dusiumănia nemarginită asuprami, ba pănă acolo devenisa treaba, câtu sirmanulu Stojanu la pofta gazdoiei sale venia pe neasceptate la mine turbatu de mănia, si ca dein seninu incepea la sfadă si ami slabi nevasta. – Apoi ce era sa facu, trebuia sa inghitu noduri totu ca pumnulu, caci cu protopopulu cine sa cutedie a sta contra.- Candu mamu dusu spre ordinare la Blasiu cu Socrulu meu, Prota încă a venitu cu noi in carutiu, si dreptu resplata cărăusiei a facutu pe Metropolitu Siulutiu (2) sa nume ordinadie până nu voiu veni erăsi in Mediasiu, si in fația batrâniloru Basericei sa  dau unu Reversalu (3), ca: ca Capelanu intru tote voiu fi supus Domniei Sale si nu voiu năzui nice cându la Officiulu protopopescu – aciasta a trebuitu sa sa implinescă si provediutu astfeliu mamu dusu la Blasiu unde in diua de S. Toader ma ordenatu de Diaconu, er Luni in septimâna adoua a paresemiloru (4) – martie 1854, de preutu. Acumu trebuia ca Capelanu sa ducu si Officiulu de Docende, poporului Mediasiului inse preste 1000 suflete, protopopulu la nice o functiune nu voia sa margă, asia Scola cu atata diligintia si energia intemeiata a trebuitu sa degeneraie, ba totu cu mari suferinție, abia amu pututu sao ducu unu anu si jumatate, candu mutandusa dein vietia batranului parochu alu Curciului Sameonu Albu, in urma Suplicarii mele conferindumisa aceia parochia către  finea lui Septembre (1855) mamu strămutatu acolo.

Va urma, pagina (10): T.V. Bourza, ca parohu în Curciu …

______________________________________________________________

(1) Acum continuați râsul, prieteni! Expresie din latină, pe care Părintele Bourza o folosește cu multă grație și relaxare, față de ceea ce va urma (reamintim că el scrie aceste rânduri la vârsta de 38 de ani, în cuprinsul unei cărticele-manuscris pe care a dedicat-o istoriei Parohiei greco-catolice a Șaroșului, istorie din care el însuși, face parte!)

(2) Alexandru Sterca – Șuluțiu, mai întâi Episcop iar între 1853-1867, Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Române Unite.   

(3) Reversio, in limba latină, semnifică ”reîntoarcere din drum, revenire”. În contextul acestei umiliri publice asumate ca etapă în procesul de hirotonire, am traduce cu ”precizare” sau ”promisiune fermă” (dacă nu cumva astfel se lua pulsul orgoliului viitorului candidat la preoție, sic!)

(4) Păresimi = cele 40 de zile din Postul Pastelui, din lat quadragesima 

(5) Pentru un tur virtual și câteva impresii vizuale pline de justificată admirație la adresa Curciului, vă recomand, cu plăcere, aceste testimoniale ale prezentului. Sunt tineri care-și descoperă țara, iar zona despre care povestește Părintele Bourza (Mediaș – Blaj – Șaroș – Dumbrăveni …) și-a păstrat cumințenia și farmecul de poveste!

http://www.razvanpop.ro/2015/05/14/curciu-o-mica-bijuterie-a-sibiului/

 


Așa începe prefața manuscrisului care povestește despre ”Parocia graeco-catholica a SIAROSIULUI reînviată prin T.V.BOURZA și descrisă în a. 1869”

Scrisul e foarte ordonat și caligrafic, dar înghesuit. Idei multe așternute pe hârtie scumpă – caietele cartonate nu se găseau pe toate drumurile, probabil nici cerneala, nici penița … iar timpul – atunci ca și acum, era prețios și trebuia să pricepi importanța alegerii.

M-am decis să copiez cuvintele preotului ardelean, pe cât posibil așa după cum le-am găsit, lăsându-le pe-alocuri neatinse de nou – pentru a gusta și voi dulceața acelor vremuri.

Îmi propun o categorie nouă a acestui Blog – Libelul Preutului Theodor Valerian Bourza din Șaroș – și aștern mai jos prin simplă transcriere, pagină cu pagină – pentru frumusețea limbii și generozitatea gândurilor acestui necunoscut preot român unit cu Roma, care-și spunea greco-catolic, la puțin timp după instaurarea dualismului austro-ungar …

Numerotarea paginilor respectă cu strictețe pe cele din documentul original.

Poate vom afla ceva despre trecutul nostru, poate vom invata ceva despre firea și fibra noastra … Să începem, deci cu Prefața, care are două pagini. Astăzi, o redau pe prima.

– i –

Amate Lectore!

Salute ție de la Dumnedieu.

Dacă preste mai multe decenii, îți va pica în mână Libelulu acesta se poate ca atunci, și cenușa corpului meu să fie nemicită – am avut mare plăcere, să fac un Estrasu, din protocolulu meu domestic, carele fiindu de dieceori mai mare ca acesta, in anul curent s-a umplutu, pe care încă îl las în Archivulu parochiei spre dispozitiune. – Cât de norocitu m-as fi tinut, daca de la Antecesorii mei preuți, as fi aflat și io, baremu numai o peteca de hârtie scrisă, carea să-mi spună ceva depe timpurile loru, – dar dorere! – chiar nemica. Deci, precum îmi place a imputa Antecesoriloru mei, am cugetatu sa incungiuru placerea Succesorilor mei, de-a-mi putea și ei mie imputa.

Incepand dara a scrie de la fundarea parociei, ti facu cunoscutu ca: datele, parte le-am cules din unele protocoale vechi ale Comunei, parte din gura preutesei vaduve de G.Munteanu, care a muritu in etate de 95 anni. – Ca spunea lamuritu, tote cele ce le auzise de la parintii ei despre inceperea unirei in Siarosu, știa și pe popa Lazaru ca primul preutu unitu, după ce poporulu românu cu preutulu Seu în frunte reintornase iarăși la neunire. Ca spunea ca mai memoreaza de candu Inspectorele cercuale luase cheia basericii de la popa Lazaru si o deteră popii celui neunitu. S-a da cu socoteală ca parocia care a sta numai din neorustici a trebuitu sa fie statu mai multu vacanta inainte de popa Lazaru, sau mai bine zisu, dupa ce românii părăsiseră unirea.

Pe al doilea parocu Georg. Munteanu, il apucasem si io bine a-l cunoaste, iara celea scrise despre densulu, le-am aflat scrise de bravul protopopu S. Moldovanu, acum canonicu in Lugosiu. – Celea mai departe le-am sciutu io asa precum le-am scrisu, Adeverulu inse, ca sa-l pastrez intru toata curatenia lui, mi-am tinut de lucrulu celu mai Sfantu!.-

Dupa

img_4445