Calin Diaconu

Suntem in anii fierbinți 1848 – 1849. Națiunea Română din Transilvania, de ambele rituri: atât cel ortodox, cât și cel greco-catolic, își dă întâlnire la Blaj: președinții Marii Adunări Naționale sunt Episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna – ei se prezintă îmbrățișați în fața unei mulțimi care pentru prima oară în istoria ei modernă, trăiește botezul libertății, în sensul descoperirii demnității naționale, prin însușirea unor argumente teologice, demografice și istorice.

Evenimentele zilelor de 3-5 mai, desfășurate pe Câmpia Libertății sunt consemnate de Timotei Cipariu – Redactoriu prim. repundiatoriu – in Organul Luminării (a se citi integral numărul festiv datat 12 Mai 1848).

Despre importanța orașului Sibiu și activitatea revoluționarilor români – vă invit să citiți acest articol. E de asemenea important să reținem data de 11 martie 1849, dată la care trupele maghiare conduse de experimentatul general polonez Joseph Bem, cuceresc Sibiul si pun pe fugă armata austriacă, corpul militar rus precum și pe mulți români ardeleni. Retragerea masivă are loc spre Țara Românească în a doua jumătate a lunii martie 1849 (părintele Bourza o numește România).

Întrucât pagina de jurnal pe care o publicăm astăzi, pomenește – între alte referiri la ”muscali” – și numele unui general rus pe care din păcate nu l-am putut deocamdată identifica (Hasfort), am căutat să ne documentăm asupra generalilor armatei rusești, pe care țarul Nicolae I i-a însărcinat cu reprimarea mișcării revoluționare în Principatele Române. În acest sens, îi considerăm în primul rând pe generalii Alexander von Lüders si pe Alexander Osipovici Duhamel.

Influența Rusiei țariste se explică prin aceea că ea devenise putere protectoare a Principatelor după Tratatul de la Adrianopol (1829) și se manifesta prin Regulamentele Organice după adoptarea acestora ca prime Constituții (în 1831/1832).  Despre rolul consulilor rusi și supunerea gospodarilor față de politica țarilor (așa se autointitulau domnitorii pământeni, și încă orgolioși deși fuseseră reduși la rang de simpli administratori) – am găsit acest material despre domnitorul Mihail Sturdza interesant util pentru înțelegerea raporturilor din epocă …

Așadar, suntem în a doua jumătate a lunii martie 1849 – iar tânărul de 17 ani Teodor Valerian Bourza, școler al cărui curriculum școlar a fost abrupt întrerupt, este martorul retragerii revolutionarilor români transilvaneni, in Țara Românească:

(din pagina anterioară de Jurnal) … la ocuparea Sibiului de magyari, prin bubuitul tunurilor am ajuns la Resinariu (Rășinari, nn) și de-acolo, cu preoții din loc, prin munții cei groaznici cu omăt și furtuni neimaginate in trei zile, cu periclitarea vieții, am trecut în România coborând în satul cel dintâi Voineasa, aici un post de muscali ne-au arestat iar dimineața venind pentru fiecare din noi …

( :6: )

… pentru fiecarele dein noi câte unu calu pe carii erau asiedate numai nesce siele simple de lemnu, si deolature numai provediute cu câte o scara de lemnu atarnate cu unele sfore de atia, – in modulu acesta amu fostu transportati pana la Calamanesci – deunde mai departe nea incarcatu in nesce carutie micutie in carele abia incapeamu doua persone, de fiecare cărutiu erau prinsi patru cai si Surugiulu* atâtu de cumplitu ai mâna,  câtu sarea tiribomba** cu noi totu câtu colo; era unu ce siodu***, ca: de dimanetia ninsesa pucintelu si topindusa mai tardiu sa facusa o mocirla, carea nea fostu stropitu ca candu amfii fostu tavaliți in o balta de mocirla – Astfeliu formati am adjunsu in Rimnicu. Aici sera amu fostu presentati la Generariulu muscalescu Hasfortu carele dupace nea cercatu manile fie caruia dein noi nea demisu, – Cuartire nu era sa capatamu caci totu era plini de Ardeleni, sa feresca Domnulu Santu de noptea aceia ce o amu petrecutu in unu Diversoriu ordinariu****.

Dimanetia candu cugetamu ca suntem liberi, ne pomenim cu unu patronu de muscali, cerii ne petrecură in o casa gola, si ne puseră sub paza; – aici curendu adusesa pe Balasiesculu, Brote s.a. până sa umplutu casa, – si in cursu de trei septimani, noptea totu unulu câte unulu ia transportatu la Bucuresci, mai in fine ramanendu numai Domnulu Cipariulu cu mine, neau eliberatu si pe noi unde amu si petrecutu Serbatorile pasceloru – apoi numai amu mersu la Bucuresci, si acolo la Hanulu gabroveniloru***** amu sediutu pana catra tomna, candu era suprimata revolutiunea magyara – Atunci amu venitu la Sabiu si audindu ca pe la Mediasiu moru cumplitu de cholera, amu grabitu numai decâtu a Casa, sami vedu pe Tatalu meu, dar dorere amara! In diua precedenta de adjungerea mea acolo era deja inmormentatu. – Amu reintorsu curendu la Sabiu, deunde Domnulu Cipariu in calitate de deputatu a mersu la Vienna, si io amu remasu ca adjutatoriu in Ospataria lui Savu Lobontiu dein curtea Mediasiului pana catra primavera ( a. 1850 ) candu amu auditu ca la Brasiovu sa frequentedia Scolele gymnadiali – miamu scosu dela Gubernu fundatiunea, si am mersu la Brasiovu togma pe candu sa incepea semestrulu alu doilea, – Directorele Kovass era sanuma cuprindia dar vedindumi Ordinatiunea guberniala, na mai disu nemica – fostulu meu …

Note și noțiuni de vocabular (și cultură generală):

* surugiul era vizitiul care conducea călare pe unul dintre cai, un poștalion, o trăsură sau – în cazul de față, o căruță micuță, o glumă de vehicol …

**tiribomba era un aparat folosit prin bâlciurile din vechime, consta într-un ciocan care trebuia să nimerească o capsă pocnitoare … dar se referă și la călușei.

***șod – însemna nostim, hazliu ”a fi pus pe șoadă”/pus pe glume (părintele, cum am văzut face haz de necaz)

****Diversoriu ordinariu – cuvânt preluat din latină, desemnează un han unde se ”deversa scursura”, loc cu faimă rea în literatura latină veche …

*****Hanul Gabrovenilor – aici povestea hanului recent renovat.