Libelul Preotului T.V. Bourza din Saros



gatea-transilvaniei-iacob-muresan-hasifalau

Parintele Burza si-a inceput primii ani de scoala intr-o comuna numita Hasifalau – pe care din pacate nu am reusit sa o identificam pe harta actuala a Romaniei … Totusi, internetul ne-a pus la dispozitie o alta sursa exceptionala – un exemplar scanat al Gazetei de Transilvania (din anul 1864), in care este expus un proiect de lege al dietei Marelui Principat al Transilvaniei – din care aflam ca Hasifalaul era prins in cercul Sighisoarei, care facea parte la randul sau din municipiul Sibiului (sau ”Săsimea”) – unul dintre cele 9 Municipii care constituiau Marele Principat al Transilvaniei.

(Vă invităm să studiați cele patru pagini ale Gazetei Muresenilor – din Brasov – aici: gazeta-de-transilvania-1864

Notă

După publicarea prezentului articol, în legătură cu denumirea localitatii Hasifalau, am primit următoarea contribuție importantă din partea Dlui Nicolaie N. Nedelcu, autorul volumului „Istorie dumbrăveneană”:

Eu cred că în ultima Dvs. postare despre satul Șaroș pe Târnave, numele corect al localității Hasiufalău este Ibașfalău, denumirea în limba română a orașului Elisabethopolis (Erszebethvaros în maghiară, Elisabethstadt în germană), actualmente orașul Dumbrăveni. În susținerea acestei afirmații aduc trei argumente:                                1. La mijlocul secolului al XIX -lea, învățământul dumbrăvenean era bine organizat, fapt pentru care era căutat și apreciat. În anii 1842 – 1843 în Elisabethopolis (Dumbrăveni) s-a înființat chiar și un gimnaziu, Gimnaziul Raphaelian;                                                                   2. La sosirea sa în oraș este mai mult ca sigur că elevul Theodor Valerian Bourza cunoștea, din discuțiile familiei sale, doar denumirea românească, și aceea incorectă, dar bine împământenită în întreaga zonă;                                                                                             3. Însuși Th. V. Bourza consemnează în fraza următoare că la puțin timp, din motive necunoscute nouă, a părăsit Elisabetopolea, adică orașul Ibașfalău.
Orașul Dumbrăveni, a cărui pseudomonografie am avut deosebita onoare și cinste să o scriu (acum doi ani a apărut o primă ediție) are o istorie foarte interesantă. Denumirea sa actuală, Orașul Dumbrăveni, a primit-o la data de 25 septembrie 1925 prin Înaltul Decret Regal nr. 2465/1925.                                                                                                              Cu stimă, Nicolaie N. Nedelcu

 

Să dăm acum cuvântul Jurnalului Preotului Theodor Valerian Bourza, proiect pe care ne bucurăm să-l putem relua:

( : 5 : )

… când am început eu a învăța cetire și scriere, nu-mi aduc aminte, știu numai că la anul 1839 știam memoriza bucovna de Blasiu (Blaj, n.n.), știam și scrie, ba eram bine deprins si in Cântarile bisericești, atunci mergeam si la Scoala triviala romano-catholica, unde era numai pierdere de timp, caci Dascalul Vrain îmbătrânitu, nu mai avea curagiu de a-si petrece cu instruarea pruncilor.

La anul 1841, m-a dus Tatăl meu la Hasiufalau, – în clasa I era un profesor Dombi, care pe români ne folosea și de servitori (în text ”Sierbitori”, n.n.) sieși; – acesta mă îngreuna cu memorizarea lecțiunilor maghiare și latine, ce io cu toată diliginția, nu eram capace de a le cuprinde.- După terminarea primului semestru, am părăsit cu totul Elisabethopolea (Dumbrăveni, n.n.); iar in anul 1842 am fost susceputu* în clasa a II-a normală din Blasiu, carea am absolvat-o cu calculu de eminens primus**În anul 1843, am trecut în a treia clasă sub Profesorele Dl Gregoriu Moldovai, în această clasă erasi (iarăși, n.n.) am fostu eminens primus si la declamatiuni Oratoru. În anul 1844, am absolvit clasa a 4-a sub Profesorele monachu D. Hieronimu Albani, din limba latină ca eminens secundus iar din celelalte studii ca eminens distinctus

In anul 1845, căpătând din Fundațiunea nemuritorului Doctor Romantiai*** un stipendiu de 60f:mc anual (florini, nn), m-a dus Tatăl meu la Sibiu, în Gimnaziul romano-catholic in a 5-a Scoala (clasa, nn), aici am suferit o greutate mare, caci esplicatiunea (predarea, nn) era in limba germana – diligintia (grija, atentia, disciplina, nn) insa neintrerupta de zi și noapte mi-a ajutat a ieși și aici cu calculu de eminentia. Profesorele era Ignatiu Pitner. – 

In anul 1846, tot sub profesorele Pitner am absolvit a 6-a clasa, cu calculu de eminentia. In anul 1847 am intrat in a 7-a clasa sub profesorele Benedec, nu apucasem insa deplinu a putea absolvi aceasta clasa din cauza revolutiunii magyare, care ne-a imprăștiat în toate laturile, io însă am rămas în Sibiu, alipindu-mă lângă Dl Canonicu Țipariu****, care era membru al Comitetului de Pacificațiune al Națiunii Române, cu carele la ocuparea Sibiului de magyari, prin bubuitul tunurilor am ajuns la Resinariu (Rășinari, nn) și de-acolo, cu preoții din loc, prin munții cei groaznici cu omăt și furtuni neimaginate in trei zile, cu periclitarea vieții, am trecut în România coborând în satul cel dintâi Voineasa, aici un post de muscali ne-au arestat iar dimineața venind pentru fiecare din noi …

Intrucât semnalarea prezenței lui Timotei Cipariu la Sibiu in anul Revolutiei pasoptiste, precum si fuga sa ”peste munti”, in Tara Romaneasca este astfel atestata documentar, considerăm important să facem trimitere către presa vremii, încheind acest articol cu invitatia catre cei interesati – de a studia colectia primului ziar românesc cu litere latine, Organul Luminării (ziar condus de Timotei Cipariu).

Colectia anilor 1847 – 1848 poate fi consultată aici.

orgnul luminarii cipariu

______________

*”suscipere”, în latină înseamnă a relua, a lua de la capăt, a prelua ceva – în cazul de față, a relua școala, care era și pe atunci se pare, o adevărată provocare, o adevărată cruce pe umerii fragili și neformați ai elevului … Intrevedem o stare de vulnerabilitate a celui care este susceptibil – adică gata de a fi expus la diferite influențe sau chiar la nedreptăți. 

**”eminens primus”, sublinierea în text aparține Parintelui Bourza … și astăzi enumerăm diferite grade ale diplomelor de merit: cum laude, magna cum laude, summa cum laude … etc.

***Fundatiunea Simion Romanțai este pomenită printre altele asemenea, in acest articol al domnului Ioan Lacatusu. Vezi un prim articol aici:  http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/05/24/iintelectuali-romani-din-harghita-si-covasana-din-sec-al-xix-lea-si-inceputul-secolului-xx/

Formarea intelectualitatii romanesti este o chestiune care a fost analizată pe larg de către Domnul Profesor Cornel Sigmirean din Târgu Mureș. Acesta a avut amabilitatea să ne lămurească: ”Pe scurt, fundatia a fost creata de medicul Simion Romantai din Floresti (Cluj), cu studii la Viena. A fost medic in Moldova si prin testament si-a lasat averea  pentru crearea unei fundatii, in administrarea bisericii greco-catoloce, din care sa  se acorde burse pentru studii la universitatile din Europa. Printre beneficiari: T. Maiorescu, Al Papiu Ilarian, Barnutiu etc.”

Cornel Sigmirean, „Église et école. Le rôle des fondations ecclesiastique dans la formation de l’élite intellectuelle roumaine à l’epoque moderne”, în Ethnicity and Religion in Central and Eastern Europe, ed. Ovidiu Ghitta, Maria Crăciun, Cluj, 1995, p. 302-312, I S B N 973-96280-7-9.
Cornel Sigmirean, Istoria formării intelectualităţii româneşti din Transilvania şi Banat în epoca modernă. Studenţi români la universităţi din Europa Centrală şi de Vest, Presa Universitară Clujeană, 2000, 806 p., I.S.B.N. 973-8095-38-7.

 

****este vorba de preotul si cărturarul român Timotei Cipariu (1805-1887)


Iată-ne ajunși pe pagina a patra a ”Libellului” scris de Parintele Theodor Valerian Bourza, la 1869 – din dorința și conștiința de a nu se pierde istoria parohiei greco-catolice a Șaroșului. Ca de obicei, ne vom strădui să o transcriem cu atenție mai jos, de data aceasta introducerea va fi  o scurtă recapitulare. Pentru cei doritori a citi textele transcrise până acum – am creat un meniu in partea superioară a site-ului, intitulat ”Libelul Preotului T.V. Bourza”. Puteti accesa prin ”click”, și – citind de jos în sus – aveți parcursul ”la zi” al lucrării. Mulțumim tuturor pentru susținere și sper să înțelegeți că demersul nostru ne solicită timpul nostru liber – căci vom aloca acestui proiect în măsura în care obligațiile curente ne-o permit. Vă doresc tuturor un An 2017 plin de realizări!

Deși aproape complet lipsit de informații scrise pentru perioada 1701-1869, când tocmai de aceea s-a hotărât să consemneze pe hârtie trecutul reconstituit, Părintele Theodor Valerian Bourza ne face cunoscută lumea transilvană în vremea administratiei habsburgice. E o lume in care Biserica Greco-Catolica se află la începuturi, supusă presiunilor din toate părțile … atât protestanții calvini, cât și românii neuniți, dar mai ales propriile neputințe – ne arată cât de greu a fost să se ridice o Biserică Națională, care în mod programatic și-a propus să ridice nivelul intelectual și conștiința de neam a poporului român, lipsit complet de drepturi politice în perioada 1437 – 1701 … într-un sistem care a intrat in istorie sub denumirea de Unio Trium Nationum. A fost totuși o operă remarcabilă – pentru că, în numai două veacuri, poporul român transilvan se trezește – prin munca susținută a preoților greco-catolici, și ajunge să aibă o conștiință națională, cunoscându-și interesele – în special acela al UNIRII tuturor românilor într-un stat național unitar.

Libellul începe printr-un Cuvânt Introductiv, de două pagini, urmată de o enumerare a preoților-parohi greco-catolici din Șaroș: Preotul cel dintâi, Popa Lazăr; Parohul al doilea George Munteanu … și, așa cum vom vedea pe această a 4-a pagină, Preotul al treilea, Nicolae Munteanu, urmat de Preotul al patrulea – Theodor Valerian Bourza, însuși.

Să citim, în continuare, din cartea Părintelui. Ne vom folosi pentru ilustrarea acestui articol de referința la Valchid (de unde nefericitul Părinte Nicolae își alege soția care moare la nașterea gemenilor) – pentru a mai afla câte ceva despre frumusețea și istoria locurilor in care are loc actiunea dar mai ales pentru a înțelege că prezența sașilor în zona Mediaș-Sighișoara a fost o realitate modelatoare în Transilvania. Biserica din Waldhütten (Valchid) e menționată într-o indulgența a Papei Bonifaciu al IX-lea (la 1390!) – iar numele localității se traduce ”colibele din pădure” – … într-adevăr, privim cu nesaț și azi imagini ale satului săsesc transilvan …

( : 4 : )

În timpul revoluțiunei maghiare (:1848 – 1849:), bătrânul fugise la București, iar Capelanul Nicolae rămânând singurul preot în sat, functiona românilor de ambe confesiunile celea spirituale – după terminarea revoluțiunei a reîntorsu de la București, unde trăise tare bine la Episcopul romano-catholic. Și a mai trăit în pace până la 1852, când în 24 Septembrie s-a mutat la celea eterne în etate de 85 de ani; fie-i țărâna ușoară și în veci neuitată pomenirea lui.

Preotul al treilea

Nicolae Munteanu feciorul antecesorului paroh George Munteanu, acesta precum știu a absolvit Philosophia în Blasiu (Blaj, n.n.), – dar cu toată învățătura sa n-a putut fi aceia ce fusese Tatăl său, el în căsătorie luase de Socia (soție, n.n. – de aici vine termenul ”asociat”!)  o fată din Valchid (la sud-est de Saros, n.n.) din familia lui Fogarasi, care după ce anăscut o pereche de copii a murit, rămânând tânărul preot cu copiii săi în grija bătrânei sale mame. – Acest preot își pierduse tot curajul, ba nici că mai simțea vreo plăcere din Lumea aceasta, din care cauză atâta sărăcise, cât nu avea nici cu ce se îmbrăca și încălța după cuviință, – porțiunea canonică era parte pustie, parte zălogită chiar și la Zigani, poporul, care rămăsese de (la) Tatăl său a trecut de-a rândul la neunire, și căpătând o boală în cap a murit în a. 1856,  14 Septembrie rămânându-i copiii în grija bătrânei preotese și a fratelui său George Munteanu. Fie-i țărâna ușoară. Etatea acestuia ajunsese la 40 ani.

Preotul al patrulea

Teodoru Valerianu Bourza, născut în Mediaș la anul 1831, botezat in 18 Octombrie calen(dar) vechiu. Tatăl meu Feodor Borza Dascalu g.c. in locu (greco-catolic din tată-n fiu, parintele – n.n.) a fost pe timpul acela unul dintre cei mai renumiti Dascali.  – Îmi aduc aminte ce mulțime de feciori străini era acolo la glasuri când am început eu a învăța cetire și scriere, nu-mi aduc aminte …

valchid

Valchid, imagine din 2008. Sursa – Google.

biserica-fortificata-valchid

Valchid, Biserica Evanghelică fortificată (prima mențiune într-un document papal … la 1390!)

Planurile Bisericii Evanghelice fortificate din Valchid

Planurile Bisericii fortificate din Valchid, care arată cum s-a extins constructia, in timp. Alaturat si in exteriorul zidurilor citim ”Alte Schule” – Școala Veche. Școala și Biserica au făcut Casă bună, dintotdeauna …


Pentru a intelege lumea Preotului Bourza – ca atunci cand avem nevoie sa intelegem istoria/timpul oamenilor in general, avem nevoie de harti – adica de localizare si de organizarea spatiului geopolitic al vremii.

Sa intelegem, privind harta de mai jos, ca Turcia si Austro-Ungaria isi disputau suprematia zonei, sub presiunea Rusiei – care se dorea eliberatoarea slavilor din sud. Pentru a-i convinge pe acestia de bunele intentii, Rusia sustine procesul de modernizare a Tarilor Romane – Moldova si Tara Romaneasca. Sa nu uitam ca prima Constitutie este introdusa la noi de un general rus, Pavel Kiseleff – 1831/1832 – si s-a numit Regulament Organic.

 

harta-internationala-bourza

… pe lângă încleștarea dintre Marile Puteri, care făcuseră din Țările Române nu o dată teatrul lor de război, vedem dificultățile pe care le întâmpină românii uniți cu Roma, greco-catolici, pe teren (la firul ierbii) în ”implementarea” Diplomei leopoldine din 1698/1701 …

(3)

… Si noaptea pe două care aducându-o (n.n. biserica de lemn pe care o cumparase din Giacas), a debarcat-o în curtea parochială; – Officiul comunal, dimineața, îi umplu curtea popii și aspru a-i demanda ca să nu îndrăznească a rădica biserica, el însă nebăgând seama de nimica a ridicat-o în grădina parochială; – Am aflat în turnișorul bisericutei si un clopotielu ca de șapte Ft (n.n. prescurtare de la ”funți” – de la ”Pfund” = 0,5 kg) de unde îl va fi căpătatu ori cumpăratu nu știu. – Icoane, veșminte și un potir vechi le-a mai căpătat de pe la Armenii din Elisabethopole (n.n. Dumbrăveni); parochia atunci se tinea de protopopiatul Șomfalăului (n.n azi – Cornești) […] după aceea a venit la Protopopiatul Elisabethopolei și numai pre urmă la al Mediașului.

Acest preot administra si in Valchid si in Biertan, caci aceste parohii inca nu erau intemeiate, – el ca să poată căpăta portiune canonica trebuindu-i după lege și familie, i-au adunat laolaltă din toate trei comunele, si după multe umblari si osteneli a izbutit cu Decretul gubernial de la a. 1821 Septem. 13 Nr. 7950 prin carele i s-a adecuediat (n.n. – potrivit, nimerit, adecvat) portiunea canonica, imi spunea proteasa dânsului că când s-a măsurat locul de la Teu (n.n. locul cu forma literei ”T”?), era să-l omoare sașii, de nu-l înșela ea să vină curând acasă, că: a sosit o carte de la Domnul Protopop.

A avut nenumărate certe cu neuniții, și mai ales cu popa neunitu Chendy, carele era om sucit în toată privința, ba se povesteste ca si de barbe (n.n. bărbi) s-ar fi tras unul pe altul , a purtat proces și pentru cimitir, deodată însă cu adecuarea porțiunii canonice, i s-a decis ca să îngroape în cimitirul de lângă biserica neuniților de împreună cu ei până când se va asigna alt cimitir.

Acest preot a avut trei feciori si doua fete dar putina mangaiere a avut cu dansii caci feciorii, deși purtați la Școalele  din Blasiu (n.n. Blaj) n-au putut deveni mai mult cei doi mai mari decât niște cantori slăbuți, – iar cel mai mic Nicolae, carele învățase ceva mai bine, la rugarea Tatălui său primindu-se la Theologia morală s-a făcut Capelan lângă tatăl său. – In timpul revoluțiunii maghiare (:1848 – 1849:) bătrânul fugise la Bucuresci …


În căutarea semnelor lăsate de primul paroh greco-catolic al Șaroșului – Pr Theodor Valerian Bourza ajunge să descopere în vechile documente ale Satului o semnătură pe un vechi protocol, având caractere chirilice – pe care o transcrie întocmai în Libelul său: ПОПА ЛАЗАРУ – adică POPA LAZARU, sau Popa Lazăr.

Față de această ”cercetare la fața locului”, avem a ne întreba asupra textului din Șematismul de la 1900, care menționează la începuturi (1701) ar fi fost un Popa Ioan …

saros-la-1900

Pagina a doua a Libelului e importantă pentru că aici, Preotul Bourza surprinde câteva motive (pragmatice!) de trecere a credincioșilor ortodocși din Ardealul veacului al XVIII-lea, la Sfânta Unire cu Roma: nu numai preotul, dar și servitorii acestuia erau absolviți de stagiul militar. Ori, stagiul militar in Imperiul habsburgic dura cel putin … 8 ani, putand fi prelungit in caz de război!

Preotul Bourza povestește despre intervenția pe lângă autoritățile habsburgice a unui antecesor – Popa George Munteanu, pentru a-și procura un cantor fidel, a cărui familie de 8 suflete (in text: ”capete”) trece in corpore la Sfânta Unire, odată ce Ioan (al lor) a fost scăpat de armată …

(Expresia ”îl prinsese la cătane” ne aduce în amintire povestirile lui Creangă, acelea cu metoda arcanului …)

(2)

… în nesce protocoale vechi ale Satului, am aflat suscrierea la un act in limba germană, a cărui cuprins era despre predarea unei lunce din zăvoiu unui sas. Suscrierea (adică semnătura, n.n.) era cu litere chirilice, cam așa: ПОПА ЛАЗАРУ. Să da cu socoteală ca lunca aceea a fi fost din porțiunea canonică, am cercat însă cu de-amănuntul dar nu am putut ieși la vreun rezultat – despre apunerea din viață a acestui preot, încă neputând nimica afla, îi închei biographia răspicând: Doamne iartă-l, că însuși nu a știut ce a făcut

Parochulu al doilea

A fost Georgiu Munteanu născut din Șaroș, pe timpul când murea popa Lazar, acesta era ne-unit si  vighetoriu la Vineele communale (adică paznic la vie, n.n.), învățase însă a ceti, a scrie ceva și Cântările bisericesti, de almintrelea era amu tare curagiosu, de aceea îmbulzindu-se la preuție s-a și primit, și după învățarea theologiei morale numai în șapte luni, a venit ca preut acasă și s-a așezat pe curtea parochială; văzându-se acuma popă, curajul atâta îi crescuse cât nu mai era cine să răsbească cu dânsul;- pe timpurile acelea și Șerbul preotului unit încă era Scutitu de militia – cu modul acesta și-a făcut și ceva poporeni, căci pe care-l togmea slugă îl îndatora a să face și unit.- Acum nu avea cantor, s-a tâmplăcea înse, de pre un june Iuonu Sodoranu, carele avea calificațiunea de Cantoru îl prinsesă la Cătane, popa George însă sub pretextul că e togmit sieși de Cantoru l-a scos de acolo, pentru ce părinții aceluia, a trecut cu întreaga familie la S. Unire, care a familie sta din 8 capete.

Acum Cantoru era, dar nu era baserica, – popa George însă a cumpărat o băsericută de lemn părăsită din Giacăș cu zece de 10 f. monet conven:   Și noaptea, pe două care aducându-o … 

 

 


Ne bucurăm că avem deja primele ecouri din partea cititorilor noștri, după nici două zile de la începerea publicării Libelului Preotului Valerian Theodor Bourza, paroh in Șaroș la 1869.

Mai precis, ne-a fost adus la cunoștință faptul că numele acestui preot apare pomenit în Șematismul publicat la Blaj în anul 1900. Dar ce este acela un șematism, ne-am intrebat?

Ei bine, în Biserica catolică, șematismul este un manual – sau o culegere – care contine esentialul (”schema”) functionarii Bisericii însăși: gasesti in aceasta carte, in dreptul fiecarei localitati, o scurta descriere – câti credinciosi, ce confesiuni, cate scoli, cate biserici, cand au fost construite, de catre cine …

Va recomand, celor ce aveti pasiunea (sau rigoarea) folosirii izvoarelor istorice, sa consultati blogul Dlui Remus Mircea Birtz – dedicat Bisericii Tăcerii. Veti gasi acolo mai multe șematisme si veti intelege importanta recensamintelor si a ordinii care se putea tine, a transparentei care la urma-urmei nu e decat oglinda adevarului istoric sau radiografia unui timp dat, chipul putintei (sau civilizatiei?) noastre.

pagina-de-garda-a-sematismului-1900

Tot astăzi, trecând de primele două pagini introductive, începem transcrierea materialului propriu-zis. O vom face pagină cu pagină … iar povestea (uneori lungă) – o vom lungi la rândul nostru în paranteze, zăbovind asupra unui cuvînt cu parfum.

Dar nu vom pierde timpul, ci vom căuta să căpătăm cunoștințe noi.  Pentru frumusețe, iată mai jos cât respect pentru titlu, exprimat in constructia literelor de tipar … (din nou, suntem surprinsi de spiritul prevazator al Parinteului Bourza – care se ajuta de linii fine, pe care le traseaza cu creionul … Ordinea și spiritul prevederii – fac casă bună, împreună! )

titlu

(:1:)

Parochia

S I A R O S I U L U I    G: C:

Inceputul parochiei 1701

Inceputul parochiei graeco-catholice a Șaroșului e cutâmpureanu cu S. Unire cusocia (poate ”asociată” n.n.) în Eparchia Mediașiului.  Și are numai pe parochia Curciului; tot atunci să asignasă* si ceva portiune canonica** si Curte parochială, cătățimea (cuvânt azi uitat, format din ”cât” + ”mulțimea” = ”câtimea”, n.n.)  însă și calitatea porțiunei canonice nu se poate ști, deoarece Agitațiunile în contra S. Uniri, venite de prin Romania***, țesute de către greci și sârbi în contră-i, curând au izbutit a reîntoarce pe români iarăși la religiunea greacă.

Astfel întâmplându-se și în Șaroș, biserica română ce era ridicată peste pârâu, în grădina ce acum e proprietatea lui Andrei Rusu in vecinătate cu hudița ce iese din pârâu în sus,  prin Inspectorele cercuale de-atunci Heidendorf, s-a redat parochului neunitu, rămânând preutul unit cu ziganii ce au rămas statornici în unire fără de biserică, – ba s-a da cu socoteală, că și portiunea canonică s-a reluat de către Officiulu communale rămânănd numai locul din dosul casei in masura de trei cubule de semenatura.

Preutulu celu dein anteiu dein parochia … ? (: de altulu nu amu avutu?)

Despre preutulu acesta desi am cercatu cu de-amanuntul din oameni batrani, totusi nu am putut afla pe nimeni să-mi spună ceva de dânsul. – Scripte, Cărți, veșminte ori câtu de puține în semnătură încă nu s-au aflatu, din întâmplare însă cercându in nesce (în niște) …

___________________________________________________

*(cf. DEX, a asigna = 1. a repartiza cuiva ceva ce i se cuvine sau de care trebuie să aibă grijă si 2. Juridic – A afecta un fond pentru plata unei datorii, unei rente). E important să înțelegem cine a făcut aceste ”daruri”: habsburgii? Care era planul – scoaterea preotilor români din starea lor de sărăcie? …

**porțiunea canonică era bucata de pământ dată în folosința Bisericii (de exemplu, pentru administrarea cimitirului – ”quarta funeralis”)

***deși autorul scrie textul acesta la 1869 – deci la inceput de perioada a dualismului austro-ungar, el se referă la evenimente petrecute in secolul XVIII-lea. Deși Unirea cu Roma de la 1698/1701 s-a făcut pe de-a-ntregul, iată că la mijlocul secolului al XVIII-lea, o parte importantă a Românilor din Transilvania reveniseră la ”neunire”. De aceea, vom întâlni în text termenii uniți (greco-catolici) și neuniți (greco-ortodocsi) – pentru a arăta deosebirile confesionale între Români  …

 

 

Next Page »