Am glumit mai demult, spunând că internetul ”ne-a mărit” infinitul … dar astăzi am să mă refer la lumea reală, și voi începe printr-o … enumerare.
Ce au în comun următorii termeni: părinți, frați, veri, bunici, rude apropiate și îndepărtate, colegi de grădiniță, de școală, de liceu, de facultate, de muncă, prieteni, cunoștințe, iubiți, iubite, soți, soții, bebeluși, copii, adolescenți, adulți, bătrâni, celebrități, necunoscuți, autori, personaje, actori, profesori, medici, preoți, avocați … mă opresc, pentru că ați ghicit: formează cu toții, oceanul de oameni pe care i-am cunoscut cândva, pe care i-am întâlnit la un moment dat în viața reală sau pe care încă nu i-am întâlnit, dar o întâlnire cu ei e perfect posibilă – fiecare cu dreptatea și adevărul său, fiecare cu vârsta, pregătirea, starea sa de spirit, religia, etnicitatea, limba și experiența sa … un adevărat ocean de relații!
Dacă viața a fost atât de darnică și mi-a scos în cale oameni dragi, de la care am avut și încă am atâtea de învățat, în fiecare zi … dacă bibliotecile sunt pline de cărți pe care încă nu le-am citit, dacă simt că sunt un biet sărman nepriceput în ale conviețuirii sociale (căci încă mai supăr pe ici – pe colo, pe câte unul), fiind incapabil de suficientă compasiune pentru a alina suferințele tuturor fraților și surorilor mele, care sunt șansele de a influența cu ceva acest microcosmos, în care văd cum fiecare dintre particule se crede centrul de greutate și are pretenția de a fi partea de la care începe construcția întregului?!
Ordinea în oceanul de relații al vieții reale nu se poate realiza prin surfing, nu poate rămâne la suprafață. Adevărata interacțiune dintre doi oameni presupune schimbare, îmbogățire reciprocă. Așa am învățat că trebuie să te deschizi în primul rând, pentru a primi, că trebuie să oferi ceva ce contează cu adevărat pentru celălalt: sinceritatea e o condiție, dar vă mărturisesc că se poate învăța și din greșeli (credulitatea nu e o virtute, dimpotrivă) …
Avem nevoie de stele pentru a ne orienta și de aceea am construit constelații – sisteme de morală, comandamente etice și în ultimă instanță, am învățat că legile trebuie respectate. Nu fiindcă altfel ne-am scufunda – căci, așa cum spuneam – cred că adevăratele relații sunt de tip diving, nu surfing … ci tocmai pentru că, scufundați fiind în întunericul absolut, singura lumină pe care o avem este cea a Adevărului, care ne arată Calea Dreptății. Urmând această stea călăuzitoare, ajungem ușor la Libertate, dacă suntem atenți să descoperim vibrațiile sufletului, adică dezvoltăm sensibilitatea de a percepe personalitatea celuilalt și practicăm disponibilitatea de a recunoaște dreptul că și el poate fi ombilicul întregului!
Dacă fiecare punct ar fi în centrul unui univers – aveți idee ce figură geometrică ar rezulta?!
Pentru orientarea în oceanul de relații, considerăm utilă aici o scurtă reamintire a unor importante definiții din geometrie: punctul este acea entitate fără dimensiune (sic!), care ne ajută să definim drepte (ne trebuie minim două puncte), planuri (minim trei puncte), spații (când avem o mulțime de puncte) și masive (când avem un număr foarte mare de puncte, care ajung să se unească practic între ele) …
Așadar, deși suntem în întunericul oceanului de relații, înțelegem acum rolul esențial al dreptei care unește două puncte, știm cum două persoane pot ajunge străine una de cealaltă – deși locuind sub același acoperiș; cum doi vecini care stau pe aceeași stradă nu ajung să se cunoască dincolo de salutul de politețe … vedem atâtea puncte, care nu găsesc dreapta comunicării ce le-ar putea forma evolutiv!
Tot astfel, punctul care are coordonatele sale definite față de un sistem de referință, va forma mai repede un masiv împreună cu alte puncte, care fac și ele parte din și se raportează la același sistem … de aceea, credem că va conta pentru cei ce fac “scufundări” în oceanul de relații, apartenența la Familie și la Biserică – acestea rămân premisele naturale ale unității noastre … ne formăm și ne simțim mai protejați, ca puncte, atunci când avem un sistem de referință (al nostru, care ne aparține și căruia îi aparținem).
București, 28 Decembrie 2019
(Sub amabila îndrumare și cu explicațiile întotdeauna binevenite ale Domnului Inginer Florin Boian)
Leave a Reply