Așadar, mâine dimineața ne vom trezi cu o altă hartă a Uniunii Europene, de aceea – vă propun să ne uităm împreună pe rezultatele unui studiu realizat de Parlamentul European în aprilie 2019, când se apropiau alegerile europaralamentare – și Bruxelles-ul era interesat să ia pulsul sentimentelor pro si anti unioniste.
Noi românii – care ne-am clarificat oarecum ideile asupra unității noastre și le-am strigat răspicat începând cu anul 1848, pe Câmpia Libertății de la Blaj, știm pe de-o parte că nici o adevărată unire nu se poate face cu forța … iar în ceea ce privește unirea noastră cu Europa de Vest, suntem încă foarte cruzi și temători – gândurile ne sunt influențate de Ursul care hibernează în peștera de la Răsărit.
Ce-au vrut să afle parlamentarii europeni, înainte de schimbarea sau reînnoirea mandatelor? Studiul, care se cheamă ”Emoții și Angajament politic față de Uniunea Europeană”, ne spune despre:
(1) Noi românii, suntem în proporție de 70% favorabili Uniunii Europene. E de remarcat că media europeană a scăzut la 55%. Ce ne determină acest entuziasm pro-european? Cred că elementele constitutive sădite în ADN-ul românului: speranța și încrederea. DIn câte vedem (și mai ales auzim) în jurul nostru, mă tem că speranța în Uniunea Europeană să nu fie una a colacului de salvare pe care-l așteptăm de la bogații din Vest, iar încrederea să nu fie generată de repetatele promisiuni neonorate ale politicienilor lipsiți de morală, pe care i-am prețuit cu votul nostru …
Ce e interesant de observat: încrederea mare pe care o au tinerii noștri în Uniunea Europeană (segmentul de vârstă 15-24 are sentimente bune în proporție de 83%!). Asta înseamnă că se simt conectați la realitățile din Vest, au prieteni, își fac prieteni, se duc la prieteni și poate chiar se grăbesc să ajungă definitiv acolo …
(2) La întrebarea – ”Ce ne uneste e mai important decât ceea ce ne desparte?” – o întrebare să recunoaștem, inteligentă, pentru că nu menționează valori ci pune degetul pe rana reală a despărțirii de Anglia, Românii și media europeană sunt de acord, în proporție de 80%, că e mai important să rămânem împreună. Europa unită e în continuare un deziderat – un proiect – la care, evident, mai avem mult de lucru.
Ce am remarcat este lipsa de răspuns – sau recunoașterea neștiinței, mai bine spus lipsa de poziție (nu vreau să o numesc lașitate) – în fața acestei întrebări, care asumă o muncă de consolidare a Uniunii. De aceea, a răspunde ”nu știu” înseamnă a recunoaște că nu știi nici valorile care ne unesc și nu ai idei nici despre drumul pe care-l avem de urmat. Prin răspunsul lor candid – ”NU ȘTIU!” – 8% dintre români recunosc de fapt că nu știu încotro ne îndreptăm (nici noi, nici UE) …
(3) Angajamentul și comportamentul politic, educația civică a românilor diferă de cea a partenerilor de uniune, astfel:
(a) discutăm/facem mai puțină politică în familiile noastre (avem evident, atâtea alte motive de a ne certa, nu avem de ce să le adăugăm și pe-ale lor) … iar politicienii sunt priviți ca niște ciudați, străini aceptați de nevoie în corpul social – ”niște acolo, și ei”, aflați mereu în contradicție cu poporul pe care în loc să-l reprezinte, îl trădează constant.
(b) citim și ascultăm mai puțină politică, punem mai puțin preț pe informații care ne-ar putea influența opțiunile politice … altfel spus, nu mai frecventăm Poiana lui Iocan (sau suntem în grea minoritate cei care o facem), fie pentru că votul nostru oricum nu contează, fie pentru că știm exact cu cine vom vota data viitoare … fie că suntem bombardați cu știri false și suntem invitați să participăm la can-can-uri nerelevante, intoxicați de probleme aflate doar în capul moderatorilor, mereu în căutare de senzațional …
Așadar, mânie dimineață ne vom trezi mai săraci, fără englezii care – să sperăm – își vor repatria problema BREXIT-ului acolo unde-i este locul, în insulă. Le urăm mult succes, rămânem probabil parteneri în NATO, și vom putea circula în continuare în Anglia pe bază de buletin, așa că ne vom mai revedea, data viitoare, la un Fish & Chips într-un pub, lângă Trafalgar Square … !
Până atunci, se cuvine să reflectăm la semnificația dublei conduceri – una națională și una supra-statală: în ce măsură dublarea numărului de politicieni e sustenabilă? Și de aici – ar decurge următoarea: sunt politicienii locali pregătiți să facă exclusiv administrație?
… la despărțire, ca să nu vă pară rău – înțelegând că într-o uniune nu e deloc greșit ca fiecare să se gândească la ale lui dar având respect față de celălalt, vă invit să vizionați un cântecel amuzant …
Leave a Reply