Așadar, mâine dimineața ne vom trezi cu o altă hartă a Uniunii Europene, de aceea – vă propun să ne uităm împreună pe rezultatele unui studiu realizat de Parlamentul European în aprilie 2019, când se apropiau alegerile europaralamentare – și Bruxelles-ul era interesat să ia pulsul sentimentelor pro si anti unioniste.

Noi românii – care ne-am clarificat oarecum ideile asupra unității noastre și le-am strigat răspicat începând cu anul 1848, pe Câmpia Libertății de la Blaj, știm pe de-o parte că nici o adevărată unire nu se poate face cu forța … iar în ceea ce privește unirea noastră cu Europa de Vest, suntem încă foarte cruzi și temători – gândurile ne sunt influențate de Ursul care hibernează în peștera de la Răsărit.

Ce-au vrut să afle parlamentarii europeni, înainte de schimbarea sau reînnoirea mandatelor? Studiul, care se cheamă ”Emoții și Angajament politic față de Uniunea Europeană”, ne spune despre:

(1) Noi românii, suntem în proporție de 70% favorabili Uniunii Europene. E de remarcat că media europeană a scăzut la 55%. Ce ne determină acest entuziasm pro-european? Cred că elementele constitutive sădite în ADN-ul românului: speranța și încrederea. DIn câte vedem (și mai ales auzim) în jurul nostru, mă tem că speranța în Uniunea Europeană să nu fie una a colacului de salvare pe care-l așteptăm de la bogații din Vest, iar încrederea să nu fie generată de repetatele promisiuni neonorate ale politicienilor lipsiți de morală, pe care i-am prețuit cu votul nostru …

Ce e interesant de observat: încrederea mare pe care o au tinerii noștri în Uniunea Europeană (segmentul de vârstă 15-24 are sentimente bune în proporție de 83%!). Asta înseamnă că se simt conectați la realitățile din Vest, au prieteni, își fac prieteni, se duc la prieteni și poate chiar se grăbesc să ajungă definitiv acolo …

prima impresie

 

(2) La întrebarea –  ”Ce ne uneste e mai important decât ceea ce ne desparte?” – o întrebare să recunoaștem, inteligentă, pentru că nu menționează valori ci pune degetul pe rana reală a despărțirii de Anglia,  Românii și media europeană sunt de acord, în proporție de 80%, că e mai important să rămânem împreună. Europa unită e în continuare un deziderat – un proiect – la care, evident, mai avem mult de lucru.

Ce am remarcat este lipsa de răspuns – sau recunoașterea neștiinței, mai bine spus lipsa de poziție (nu vreau să o numesc lașitate) – în fața acestei întrebări, care asumă o muncă de consolidare a Uniunii.  De aceea, a răspunde  ”nu știu” înseamnă a recunoaște că nu știi nici valorile care ne unesc și nu ai idei nici despre drumul pe care-l avem de urmat. Prin răspunsul lor candid – ”NU ȘTIU!” – 8% dintre români recunosc de fapt că nu știu încotro ne îndreptăm (nici noi, nici UE) …

ce ne uneste

(3) Angajamentul și comportamentul politic, educația civică a românilor diferă de cea a partenerilor de uniune, astfel:

(a) discutăm/facem mai puțină politică în familiile noastre (avem evident, atâtea alte motive de a ne certa, nu avem de ce să le adăugăm și pe-ale lor) … iar politicienii sunt priviți ca niște ciudați, străini aceptați de nevoie în corpul social – ”niște acolo, și ei”, aflați mereu în contradicție cu poporul pe care în loc să-l reprezinte, îl trădează constant.

(b) citim și ascultăm mai puțină politică, punem mai puțin preț pe informații care ne-ar putea influența opțiunile politice … altfel spus, nu mai frecventăm Poiana lui Iocan (sau suntem în grea minoritate cei care o facem), fie pentru că votul nostru oricum nu contează, fie pentru că știm exact cu cine vom vota data viitoare … fie că suntem bombardați cu știri false și suntem invitați să participăm la can-can-uri nerelevante, intoxicați de probleme aflate doar în capul moderatorilor, mereu în căutare de senzațional …

angajament

Așadar, mânie dimineață ne vom trezi mai săraci, fără englezii care – să sperăm – își vor repatria problema BREXIT-ului acolo unde-i este locul, în insulă. Le urăm mult succes, rămânem probabil parteneri în NATO, și vom putea circula în continuare în Anglia pe bază de buletin, așa că ne vom mai revedea, data viitoare, la un Fish & Chips într-un pub, lângă Trafalgar Square … !

Până atunci, se cuvine să reflectăm la semnificația dublei conduceri – una națională și una supra-statală: în ce măsură dublarea numărului de politicieni e sustenabilă? Și de aici – ar decurge următoarea: sunt politicienii locali pregătiți să facă exclusiv administrație? 

…  la despărțire, ca să nu vă pară rău – înțelegând că într-o uniune nu e deloc greșit ca fiecare să se gândească la ale lui dar având respect față de celălalt, vă invit să vizionați un cântecel amuzant …

 

 

 

 


Identitate și comuniune de viață: cum educăm pentru diversitate?

A 61-a Întâlnire anuală a SIESC (Federația Europeană a Profesorilor Creștini), Cluj, 22-27 Iulie 2016.

Rareori se întâmplă ca alegerea unei teme și a orașului-gazdă să coincidă în mod atât de firesc, precum a fost cazul anul acesta la Cluj, când Asociația Generală a Românilor Uniți și Centrul Manresa au fost gazdele celei de-a 61-a Întâlniri Anuale a SIESC, care a avut ca temă raportul dintre identitate și diversitate.

Iată de ce.

Europa e încă în plină dezbatere asupra semnificațiilor BREXIT, dar un lucru este bine conturat: britanicii au transmis un semnal clar asupra vechimii și importanței propriului lor Parlament.

Europa e în freamăt și pare surprinsă de amploarea și frecvența atacurilor teroriste, dar ceea ce știm deja – este că cei care comit asemenea crime nu respectă dreptul la viață și sunt intoleranți.

Europa e confruntată la granițele ei (dar și în interior, pe-alocuri) – cu fenomenul populismului demagogic, care nu-și poate ascunde sensul profund: al luptei disperate pentru păstrarea puterii, accentele dictatoriale la care noi românii suntem atât de sensibili …

În atare context, Centrul Manresa din Cluj a găzduit o conferință mai mult decât actuală, pe tema mereu nouă a iubirii aproapelui – de data aceasta, propunerea a fost să confruntăm cele două spaime: a pierderii identității și a recunoașterii personalității (uneori superioare) a celuilalt, ca o condiție a traiului în comun într-o lume interconectată.

Respectul față de fratele nostru ne poate face cetățeni mai buni ai unei lumi desăvârșite, dar e nevoie de o privire introspectivă, e nevoie să privim în jur cu mirare – pentru a observa că poate exista pace și acolo unde există diversitate. Clujul oferă, din această perspectivă, un generos cadru pentru reflecție.

Capitala Transilvaniei – poate și pentru faptul că profesorii europeni creștini au venit din Slovenia până-n Suedia și din Franța până-n Austria – ne-a oferit în ultimele zile ale lunii iulie un spectacol al multiculturalității ajunsă la conștiința matură a păcii. O pace cu adevărat miraculoasă, dacă trecem în revistă expresiile monumentelor care și-au pus amprenta pe viața de zi cu zi a orașului ocrotit de dealul Mănășturului (al mănăstirii benedictine din veacul al X-lea): ce au în comun Avram Iancu și Mathias Rex? Bulevardul Eroilor, o stradă care unește catolicismul cu ortodoxia, prin – deloc întâmplătoarea! – prezență aici, a Catedralei greco-catolice ”Schimbarea la Față” …

Orientarea orașului, astăzi majoritar ortodox, Cluj cu fața către Roma poate pune pe gânduri trecătorul mai puțin avizat. Iar Casa Memorandiștilor (Muzeul Etnografic) și fermitatea unui mesaj care răzbate peste timp – acela că „Existența unui popor se afirmă, nu se discută!” (Dr. Ioan Rațiu) – pare a complica și mai mult lucrurile. Dar liniștea și seninătatea oamenilor spun altceva: nu avem a ne teme – clujenii au înțeles printr-un dar divin, că unirea în jurul unui principiu unic, imperial, este mai presus de naționalismul identitar care ar putea satisface masele, care ar putea da apă la moară demagogilor – dar nu ar rezolva problematica concretă a conviețuirii cu celălalt. Un celălalt pe care se cuvine să-l privești cu respect și admirație, cu iubire. În nici un caz, apropierea de celălalt nu trebuie făcută cu superioritatea toleranței – pentru că de aceasta am suferit la rândul nostru prea mult, și cunoaștem înțepătura spinului.

Am fi tentați să spunem: cât mai tânără națiunea, cu atât mai aprig naționalismul. Dar Brexit-ul ne-a arătat că nu e așa. Până și cea mai veche democrație din Europa a părut sensibilă în fața pierderii identității: deci, conducătorii de azi ai Uniunii vor fi având motive să se întrebe „Dar noi, unde-am greșit?”…

Comunicarea, în ziua de azi, a cultului diversității – are de făcut față unor multiple provocări, iar acceptarea firească a părților frumoase ale celuilalt nu se face încă firesc, nu e acceptată fără discuții. Dacă vrem ca gândul de pace să răzbească până la inima consumatorului de publicitate, care doarme pe canapea la umbra norului de mesaje care-l îndeamnă la consum… atunci trebuie să preluăm formulele din jocul pe care l-am învățat în ultimul sfert de veac: trebuie să exprimăm urgența educării spre transcendență, spre înțelegerea alterității celuilalt ca fiind parte a salvării noastre. Iar Biserica nu poate fi lăsată singură în acest demers: Școala, Familiile și Societatea civilă trebuie să-i preia și să-i multiplice mesajul.

Nimic întâmplător deci, că la Cluj – un oraș cosmopolit – s-a vorbit despre raportul dintre identitate și diversitate. Mai mult, pentru a ne arăta calea faptelor, evenimentul a avut loc în timp ce în învecinata Cracovie, tinerii catolici din întreaga lume se pregăteau de sărbătoarea întânirii cu Urmașul Sfântului Petru… Dacă acești tineri se vor întoarce în familiile lor ca ambasadori ai diferențelor recunoscute și respectate, lumea de mâine va avea o șansă în plus la Pace.

Felicitări Organizatorilor – AGRU Cluj (Dnei Irina Cristina Mărginean și Dlor Alin Tat și Marius Boldor) – și mulțumiri aduse generozității sponsorului RENOVABIS, care a făcut posibilă participarea invitaților. Un cuvânt special de mulțumire gazdelor: Centrul MANRESA și Părinții Olivo Bosa și Marius Taloș, care s-au îngrijit să nu lipsească nimic… nici de data aceasta!

Călin Diaconu

Președinte AGRU

București, în 2 August 2016


E important să ne gândim ce înseamnă acest BREXIT pentru noi, românii.

Privind harta arhitecturii europene, vedem că ea este o construcție a păcii franco-germane, iar în jurul acestor două țări s-a dezvoltat un sistem care ne-a cuprins și pe noi la un moment dat.

Britanicii au decis ieri că vor să asculte de Parlamentul lor – vechi de 1000 de ani, renunțând la ideea de a avea un al doilea stăpân la Bruxelles.

Pe lângă faptul că (probabil) buletinul nu ne va mai fi suficient pentru o vizită în Marea Britanie, sau piața forței de muncă din insulă ne va fi mai greu accesibilă, cred că avem de supravegheat atent firmele non-EU care au ales Londra ca bază de operațiuni. Nu mai puțin de 60% din totalul firmelor non-EU au ales City-ul londonez ca bază de operațiuni. Dar într-un viitor nu îndepărtat, EU-27 va dori să muște din acest cașcaval tentant …

Firmele non-EU stabilite la Londra vor trebui să decidă rapid dacă-și mută sediul pe continent sau nu. Iar pentru cele mai curajoase, Europa Centrală și de Est poate fi o soluție alternativă. Suntem pregătiți să absorbim această oportunitate?

Mai mult, cred că un obiectiv imediat al UE va fi urgentarea integrării Balcanilor de Vest dacă nu pentru interese geopolitice, atunci măcar pentru refacerea imaginii care acum e ușor șifonată … După cum, la rândul său, Regatul Unit al Marii Britanii se va concentra pe Commonwealth, lăsând să iasă la lumină legăturile profunde cu Australia și Canada (să numim doar continentele).

În lumea reconfigurată ieri de înțelepciunea englezilor de rând, Europa iese mai slăbită dar se creează premisele ca grupurile de interese să iasă la lumină. Ori adevărul e un bun fundament pentru orice construcție durabilă!

2 iunie harta aderare EU-01


Campionatul European de Fotbal ar fi locul și momentul care să ne arate că diferențele majore între bogați și săraci pot fi driblate de talentul înnăscut al celor mai puțin privilegiați.

Urmărim deci confruntările sportive și prin prisma geografiei economice, pentru că diferențele dintre Vest și Est ne privesc în mod direct, le simțim pe pielea noastră. Trăim într-o Europă tot mai slăbită de Grexit-uri și Brexit-uri, învecinată de-o Rusie care se simte amenințată (de cine-ar putea înghiți-o?) și o Turcie care ar vrea să rămână neutră (dar kurzii și statutul NATO n-o prea lasă).

Uniunea Europeană s-a extins de la Vest spre Est, pentru că Oceanul Atlantic e un baraj suficient de serios pentru a nu fi luat în considerare. Drumul spre Est – sau ”Drang nach Osten” (germ. ”Înghesuiala către Est”) este o soluție din care  facem parte și noi. Iată mai jos, o hartă cu etapele expansiunii previzibile a Europei – vi se pare că ar fi un succes? Și încă unul de durată? Oare se va încheia după integrarea completă a Balcanilor de Vest? Sau după ce ne vom uni cu frații noștri moldoveni, sub albastrul steag cu stele? După ce Vestul pro-european al Ucrainei se va rupe de Estul filo-rus? După ce Turcia va deveni o soluție permanentă de depozitare a maselor musulmane care altfel ar modifica esența Europei?

Fiecare gând din cele de mai sus reprezintă tot atâtea focare de război, pentru că lucrurile se fac cu aceleași metode barbare – care presupun înlocuirea unei stăpâniri cu o alta. Definiție a vremelnicelor străluciri, Imperiul European nu poate avea însă două Capitale. Și de aici: Brexitul – pe măsură ce Bruxelles-ul va căuta să stălucească tot mai tare, Londra se va retrage, neputând renunța la mileniul de Parlament propriu și nevrând să învețe dansul pe muzica altora.

Înainte de (posibila) descalificare a rușilor și englezilor, poate trebuie să ne punem serios problema slabei organizări franceze a EURO 2016 – căci această slăbiciune a permis brutalități de ev mediu într-un mileniu al integrării și armoniei pan-europene. Nimic întâmplător, englezii și rușii pot fi acuzați că intenționat au provocat lupte de stradă, pentru a fi dați afară ca inderizabili/intolerabili: ce motiv de ură mai potrivit pentru a defini un eșec al Uniunii Europene?

De altfel, francezii însăși își pot găsi scuze pentru că – nu-i așa? – au învățat (vai, din păcate, în ultima vreme) să se concentreze mai mult pe pachete uitate și mașini suspecte și au uitat că în comportamentul suporterului de fotbal e loc de multă, foarte multă refulare.

Din ardoarea confruntărilor Est-Vest, din rezultatele strânse ale meciurilor dintre echipe care valorează sute de milioane si cele care abia se ridică la a zecea parte, din analiza valorilor care compun băncile de rezerve ale echipelor egale la start (dar numai acolo), gândim că în Franța se joacă de fapt mai mult decât un simplu Campionat European. Eu cred că în joc este viitorul Uniunii Europene. Dar poate, mă înșel?! Nu cred, pentru că egalitatea lui ”zero-la-zero”, în politică, nu există.

2 iunie harta Expanding the EU to east-01