Calin Diaconu

Promisiunea de mai bine este promisiunea libertății.

Nu poate face o asemenea promisiune cel care este corupt. Nici nu va dori să audă de o asemenea promisiune, cel care nu e interesat de dezrobire – fie că este imatur în privința libertății (neștiind de unde să o apuce sau ce să facă cu ea, dacă o primește), fie mulțumindu-se cu asigurarea celor strict necesare existenței fizice.

În interiorul său, acolo unde se află adevăratele lanțuri ale robiei noastre, vom recunoașe că unii suntem îmboldiți de poftele cărnii, alții suntem în căutarea gloriei deșarte. Avem așadar de ales, cui să devenim sclavi. Dar libertatea de ne alege stăpânul de care să fim cuceriți, nu e încă o libertate înțeleaptă.  Poftele trupești și trufia, știm: sunt stăpâni care ne chinuie …

Promisiunea de libertate, mai-binele, trebuie să vină din partea Cuiva incoruptibil, capabil să îndrepte pașii noștri pe Calea Lui, care e Adevăr și Viață. Iar acest lucru e posibil, numai prin deschiderea inimii pentru Isus, zilnic – căci avem nevoie să mergem pe cale, însoțiți de El.

Adevărul se așează în pragul înțelegerii, cât să ne orienteze construcțiile raționale, spre lumină. Dar pragul înțelegerii noastre, este inima. Să gândim deci, cu inima – și poate vom vedea lumea, în deplină libertate.

Albrecht Altdorfer: Peisaj alpin cu Biserică (1522)