carticicaDupa inlaturarea lui Ceausescu prin impuscarea sa langa un zid oarecare al unei foste capitale a Tarii Romanesti (pana atunci celebra prin Turnul Chindiei); am avut de rezolvat si pus la punct multe probleme… Una dintre ele a fost sa aducem in actualitate Legea Fundamentala a Statului, CONSTITUTIA. Sa o transformam din litera moarta in litera vie:  sa o adaptam astfel incat un “experiment” trist de genul concentrarii puterii in mainile unui singur om sa nu mai fie posibil.

Pe de alta parte, e simpatic sa constati reactia poporului in ce priveste “nevoia de Tatuc”… Romanii stau mai linistiti daca stiu ca acolo sus, e cineva care domina structurile; care “le arata el lor”; care “se pune cu ei”, se ia la tranta cu mariile – dar in acelasi timp nu uita sa coboare la nivelul “de baza”: in piete, la nunti, botezuri, balciuri si targuri… Destinul lui Basescu tine aproape de portretul pe care acesta si l-a schitat, si pare ca se apropie din ce in ce mai mult de cel al lui Cuza!

constit comentataCu siguranta nu am fi retinut nuantele subtile ale separatiei puterilor in stat si nici mecanismele autoreglarii dintre cele trei puteri aflate in complexa si frumoasa interactiune, daca nu ar fi existat aceasta “fortare a interpretarii constitutiei”. Observati cum  carticica galbena a inceput sa fie purtata pe la televiziuni? Cum abia acum, in aparenta ananghie, isi intra in drepturi – caci asta e soarta legii: sa o folosesti abia atunci cand ai nevoie de ea!

Se cuvine deci sa multumim Domnului Presedinte ca ne-a inflacarat inspre lectura si interpretarea Constitutiei; de am ajuns sa stapanim termeni complicati, cum sunt: desemnat, numit, propus … dizolvare, consultare … majoritate dinamica …

Cine ar fi crezut ca in micuta carticica galbena vom gasi atata intelepciune? separatia puterilor in statSau ca – pe langa ea, s-au mai scris tomuri intregi  de comentarii avizate, ca exista o disciplina numita drept constitutional si ca avem in aceasta tara o Curte Constitutionala, stand intr-un fel de-asupra tuturor…

Daca am inteles bine, soarta puterii in democratie este sa fie in mijlocul unui joc al paselor, al echipelor – individualitatile prea indragostite de minge si dribling fiind admirate atunci cand marcheaza, dar huiduite cand pierd mingea la adversar. Iar acum, adversarul nostru e … criza! Hai Baietii! Putina concentrare! Pe ea, pe mama ei!…