Ce departe sunt astăzi zilele copilăriei în care ne certam în faţa blocului dacă a fost sau n-a fost careu! Nu se apăra cu mâna, porţile erau doi bolovani incomozi pentru garda la sol a Daciilor ce căutau timide locul de parcare… (Băieţii cei mari, cu tupeu: „Vrei să nu ţi-o lovim, mut-o dom’le mai încolo!”)

– „HENŢ CAREU!” – strigam, în limitele unui careu imaginar, netrasat cu vreo cretă albă, şi se bătea într-un picior, de la fix trei metri, şi se apăra într-un picior şi-o mână… Avantaj portar!

Aşa mi s-a întipărit conexiunea – nu ai voie la fotbal cu mâna în general (afară de out – care oricum e din afara terenului de joc), dar mai ales nu ai voie cu mâna în careul propriu! Căci se lasă cu … lovituri de pedeapsă!

Maradona a fost o excepţie. Puţin mediatizată – nu aveam nici noi acces la atâtea televiziuni, ce-i drept. Englezii s-au resemnat – i-au spus atunci „HAND OF GOD”… Un omulet care facuse prea multe pe terenul de fotbal, isi demonstrase geniul intr-atâta încât i s-a acceptat extensia de câţiva centimetri (poate şi datorită saltului spectaculos…).

Acum, cu Thiery Henry – fi-va oare aceeaşi poveste? I se va ierta şi lui HENŢUL DIN CAREUL CELUILALT? Avem două situaţii posibile:

  1. vom afla în următoarele zile că Federaţia Franceză de Fotbal propune rejucarea meciului de baraj cu Irlanda;
  2. vom asista la un demers juridic lung al Federaţiei Irlandeze care
    1. va avea câştig de cauză şi poate se vor schimba legile (ex.: consultarea în timp real a întregistrărilor video ca în rugby sau hochei…);
    2. va pierde şi lucrurile vor rămâne la fel … până la următorul caz!

Din păcate, revoluţiile paşnice sunt condiţionate de bunul simţ.

Bunul simţ al conducătorilor/arbitrilor/jucătorilor şi nu al spectatorilor/consumatorilor/votantilor – (fie ei cu bilet fie cei din faţa televizorului…).

Cu alte cuvinte: Haidem la VOT cat mai multi, chiar daca nu-i o datorie ci un simplu drept, că doar s-o schimba ceva! De pildă, măcar de-am reveni la HENŢUL FIRESC – DEFENSIV, DIN PROPRIUL CAREU… (Cui i-e dor de forma “clasica”. Celor agresivi le uram sa-si duca curajosi gandul pana la capat – caci asta-i frumos in democratie: ascultam cu totii cuminti de votul celor multi. Apropo, pe cand intoarcerea la votul cenzitar?)