Când suporterul nu mai suportă, adică atunci când se simte trădat, slab reprezentat sau îşi dă seama că a fost minţit … se dedă unor diverse forme de protest.

În Turcia, Fenerbahce trebuie să-şi refacă (parţial) stadionul.

Pentru un eşec similar – în Anglia poate şi-ar fi pedepsit eroii cu aplauze şi încurajări optimiste de genul “At the end of the storm there’s a rising star!”…

La noi, criza morală se lasă descoperită la tot pasul.

Bunăoară Cristi Chivu, altfel un băiat aparent liniştit, cu siguranţă talentat şi dăruit – dar luat de val: cum o fi să semnezi cu Bergenbier, tu singur, Căpitan, împotriva Echipei tale – care câştigă bani de pe urma lui Ursus?!  … Iar ca sponsor, ce beneficii de imagine asociată poţi spera de la figuri care îşi câştigă o tristă faimă? Pe lângă cocaină, baruri, înjurături – acum avem şi scene obscene…

Suporterul român are parte de cazne – probabil fericirile anilor de glorie de la sfârşitul mileniului trecut se cer răscumpărate cu răbdare… şi suferinţă!

În timp ce Piaţa Victoriei se umple încet dar sigur cu “suporteri” ai guvernului-marionetă, nu-mi pot reţine nostalgia după un Fasconal de pe timpuri… Parcă erau altfel durerile de cap de atunci. HAI ROMÂNIA!