Ideile noastre caută să pătrundă în lumea din jur prin comunicare.

Căutăm contactul cu cei din jurul nostru pentru a-i molipsi cu ideile noastre, pentru a-i contamina. Forţa ideilor stă îndeosebi în adevărul lor dar nu mai puţin în hotărârea noastră… Am reţinut, din zilele profesoratului – acei copii care ştiau lecţia, o învăţaseră, dar nu aveau vlagă şi păreau pierduţi, necuprinşi de adevărul pe care trebuiau să-l comunice… Dincolo de a spune lecţia, noi trebuie să comunicăm, să transmitem faptul că am învăţat lecţia!

Legătura strânsă între idei şi felul în care ele sunt transmise, rezultă şi din analiza sensului (scopului) comunicării: pentru ce vrem să transmitem o idee cuiva?

Bunăoară, există idei care sunt comunicate … de dragul ideilor. Suntem gata să ne certăm cu ceilalţi, să intrăm uneori în conflicte de anvergură pentru a impune o anumită idee în faţa alteia. În situaţii de acest tip, dialogul este de multe ori al surzilor – fiecare vorbeşte „în legea lui” şi nimeni nu pleacă îmbogăţit acasă.

Alte idei sunt comunicate … de dragul nostru. Prea des se întâmplă să ne ţinem partea (cu orice preţ), pentru a nu fi răniţi (în orgoliu). În situaţia aceasta dialogul are nuanţe de discurs…

Ideile pot fi comunicate şi … de dragul celuilalt. Adică au scopul (declarat) de a face bine celuilalt: sunt oferite sfaturi, soluţii, sau măcar un pic de alinare. De cele mai multe ori însă, aici intervine susceptibilitatea: oare respectivul chiar îmi vrea binele? Aşa suntem învăţaţi de cele trei maimuţe înţelepte să ne raportăm la rău – să nu-l vedem, să nu-l auzim, să nu-l descriem verbal, dacă vrem  să cunoaştem traiul fericit până la adânci bătrâneţi!

Propagarea ideilor se face prin însămânţarea lor în conştiinţe, iar contaminarea de care am vorbit înseamnă nu numai deschiderea de a prelua, cât mai ales asumarea activă şi transmiterea mai departe a mesajului primit! Naşterea unui curent de opinie care la un moment dat pare de la sine înţeles, nu e altceva decât crearea unei stări de spirit la nivelul unei întregi generaţii… E mult, e puţin?

Maimuţele înţelepte