Faptul de a nu fi fost conectaţi în mod facil la muzica mondială ani la rând, trebuind – pentru a fi cât de cât la curent să “spargem” cu răbdare şi imaginaţie bruiajul Europei Libere (poate şi al Vocii Americii) … sau să parcurgem discurile de vinil cu adevărată religiozitate, fragilitatea lor în faţa amprentelor sau gesturilor bruşte transformându-ne în prea-prudenţi şi caraghioşi păstrători ai muzicii neascultate, neîmprumutabile şi implicit neaducătoare de bucurie simplă a împreună-căutării sunetului perfect; însinguraţi şi însetaţi, am ieşit la atac cumpărând casete piratate la începutul anilor 90, cheltuind sume importante pe cd-uri la începutul anilor 2000, iar acum, la începutul unui nou deceniu, având în faţa prietenoasei arhive uşor navigabilă a internetului – relevaţia unei cumplite rămâneri în urmă – nu numai în moda muzicală, pe care nu întâmplător nu o mai surprindem şi ne facem că nici nu o înţelegem, ci mai ales în neascultatele (încă) mesaje din vremea cenzurii comuniste… cum e şi acest mesaj de Crăciun, al Beatles-ilor anului 1968: