… in jurul intrebarii “Ce-ar fi fost daca…?” multi asa-zisi pasionati de Istorie au naufragiat in discutii sterile. Pentru ca Trecutul este oricum atat de stufos si plin de date, incat si numai cele intamplate cu adevarat sunt imposibil de cunoscut pe de-a-ntregul intr-o viata de om!

Ce este frumos insa in scrierea istoriei (sociale si individuale) – ca exista totusi, intr-o lume paralela – pe langa faptele reale si acelea imaginare, pe care cercetatorii (sau spectatorii) sunt chemati sa le analizeze (sau sa le vada): s-au intamplat cu adevarat sau nu? Cum ar fi fost lumea azi daca s-ar fi intamplat? Ce e adevar si cat se exagereaza?

Tocmai de aceea, Istoria lui “Ce-ar fi fost daca?” ne face sa zambim – fiind o sursa de umor de neinlocuit :-)!


Faptul de a nu fi fost conectaţi în mod facil la muzica mondială ani la rând, trebuind – pentru a fi cât de cât la curent să “spargem” cu răbdare şi imaginaţie bruiajul Europei Libere (poate şi al Vocii Americii) … sau să parcurgem discurile de vinil cu adevărată religiozitate, fragilitatea lor în faţa amprentelor sau gesturilor bruşte transformându-ne în prea-prudenţi şi caraghioşi păstrători ai muzicii neascultate, neîmprumutabile şi implicit neaducătoare de bucurie simplă a împreună-căutării sunetului perfect; însinguraţi şi însetaţi, am ieşit la atac cumpărând casete piratate la începutul anilor 90, cheltuind sume importante pe cd-uri la începutul anilor 2000, iar acum, la începutul unui nou deceniu, având în faţa prietenoasei arhive uşor navigabilă a internetului – relevaţia unei cumplite rămâneri în urmă – nu numai în moda muzicală, pe care nu întâmplător nu o mai surprindem şi ne facem că nici nu o înţelegem, ci mai ales în neascultatele (încă) mesaje din vremea cenzurii comuniste… cum e şi acest mesaj de Crăciun, al Beatles-ilor anului 1968: