Cu siguranţă există un raport cauzal între apariţia diferitelor mijloace de comunicare în masă şi avântul economiei. Consumul de informaţie a determinat decizii mai înţelepte din partea politicienilor şi a oamenilor de afaceri, iar publicului larg i-a facilitat accesul la cunoaştere. Odată cu informaţia de uz general, mass-media a contribuit esenţial la dezvoltarea consumului – stimulând mecanismele prin care … “bănuţul să sară din portofel”.

De fiecare dată, canalul media tradiţional a fost direcţionat de la editor către target. Odată cu internetul, suntem invitaţi la participare activă, se vorbeşte de o schimbare a paradigmei culturale: cărţile nu mai sunt în bibliotecă şi aşteaptă să fie citite, ci eu sunt invitat să mă apuc a scrie cărţi!

Spuneam mai demult că lumea internetului va înlocui telecomanda cu motorul de căutare: printre altele, să recunoaştem – e un efort mai mare, acela de a căuta pe net, faţă de butonul up/down al telecomenzii. Putem vorbi de o portiţă de salvare pentru consumatorul de media al zilei de mâine? Salvare – de la un proces lent de îndobitocire – prin nemişcare, manifestat pe canapeaua din faţa TV-ului – pe engleză, “couchpotatoe”…

Internetul a prins bine la marele public şi a devenit o forţă care va trebui să primească în perioada următoare o serie întreagă de reglementări – care vor intra în contradicţie cu spiritul liberal şi foarte umanist al inventatorilor săi…

Acest “TOŢI PENTRU UNUL şi UNUL PENTRU TOŢI” care guvernează spaţiul colaborativ al internetului, definit cel mai bine de expresia peer-to-peer, care înseamnă de-o potrivă “reading” dar şi “sharing” (sau pe româneşte: “primeşti dacă dai”) … va trebui să fie reglementat la rândul său de ceva ce se situează mai sus decât bunul simţ.

Reţea de calculatoare "peer - to - peer"