Ce poți pune în locul capitalismului? Nu prea ai ce … pentru că am văzut, comunismul nu e capabil să ajungă până la resortul intim care declanșează în om acea poftă de muncă pentru plăcerea de a avea. Plăcere temporară, bineînțeles – pentru că fiecare milionar își pune serios problema testamentului. Aveți idee de ce ne moleșesc promisiunile socialismului?

Una din pozele care au făcut carieră în campaniile împotriva capitalismului ... Însă cozi au existat și în socialism. Există o altă cale?

Una din pozele care au făcut carieră în campaniile împotriva capitalismului … Însă cozi au existat și în socialism. Există o altă cale?


Cu siguranţă există un raport cauzal între apariţia diferitelor mijloace de comunicare în masă şi avântul economiei. Consumul de informaţie a determinat decizii mai înţelepte din partea politicienilor şi a oamenilor de afaceri, iar publicului larg i-a facilitat accesul la cunoaştere. Odată cu informaţia de uz general, mass-media a contribuit esenţial la dezvoltarea consumului – stimulând mecanismele prin care … “bănuţul să sară din portofel”.

De fiecare dată, canalul media tradiţional a fost direcţionat de la editor către target. Odată cu internetul, suntem invitaţi la participare activă, se vorbeşte de o schimbare a paradigmei culturale: cărţile nu mai sunt în bibliotecă şi aşteaptă să fie citite, ci eu sunt invitat să mă apuc a scrie cărţi!

Spuneam mai demult că lumea internetului va înlocui telecomanda cu motorul de căutare: printre altele, să recunoaştem – e un efort mai mare, acela de a căuta pe net, faţă de butonul up/down al telecomenzii. Putem vorbi de o portiţă de salvare pentru consumatorul de media al zilei de mâine? Salvare – de la un proces lent de îndobitocire – prin nemişcare, manifestat pe canapeaua din faţa TV-ului – pe engleză, “couchpotatoe”…

Internetul a prins bine la marele public şi a devenit o forţă care va trebui să primească în perioada următoare o serie întreagă de reglementări – care vor intra în contradicţie cu spiritul liberal şi foarte umanist al inventatorilor săi…

Acest “TOŢI PENTRU UNUL şi UNUL PENTRU TOŢI” care guvernează spaţiul colaborativ al internetului, definit cel mai bine de expresia peer-to-peer, care înseamnă de-o potrivă “reading” dar şi “sharing” (sau pe româneşte: “primeşti dacă dai”) … va trebui să fie reglementat la rândul său de ceva ce se situează mai sus decât bunul simţ.

Reţea de calculatoare "peer - to - peer"


CIRCUS POSTER

Unul din motivele pentru care am optat – în 1994, să lucrez în publicitate – a fost şi acela că era un domeniu absolut nou pentru toată lumea românească, proaspăt eliberată de încorsetarea planificării „centralizate”…

În pauzele dintre două proiecte, dar mai ales pentru a ne justifica prezenţa necesară în peisajul tot mai capitalist al pieţei româneşti, am avut ca temă obişnuită de meditaţie influenţa publicităţii asupra economiei – adică modalitatea în care noi, publicitarii, ajutăm business-urile să crească, rolul şi misiunea noastră în ecuaţia afacerilor.

Azi pare a fi la modă o altă întrebare: cum afectează economia, sau mai bine/sincer spus CRIZA ECONOMICĂ, business-ul nostru publicitar…

O primă evidenţă este cea dintre oscilaţia Produsului Intern Brut (PIB) şi Evoluţia Pieţei Publicităţii. În cazul economiilor care au măsurat acest raport s-a observat o rată de 1 la 5 – dacă scade PIB-ul cu 1 procent, publicitatea scade cu 5… Cum PIB-ul României a scăzut în 2009 faţă de 2008 cu 7% – asta înseamnă că industria publicităţii s-a prăbuşit anul trecut cu cel puţin 35%, conform formulei.

De ce este publicitatea un senzor fin al economiei, e lesne de explicat. Bugetul de publicitate se constituie de obicei în funcţie de volumul afacerii: dacă acesta scade, scade şi investiţia în comunicare. (În afara acestui obicei ar trebui menţionate: lansările de produs – unde investiţia în brand din primul an, urmează să se acopere treptat, în anii următori; sau strategiile agresive ale marilor concerne/jucători, care tocmai în vremuri grele atacă agresiv cota de piaţă!)

În ce priveşte tonul general al campaniilor, anul trecut a fost în mare măsură anul promoţiilor, ele au continuat evident şi anul acesta, însă ceva mai temperat. Tentaţia de a debloca mecanismul achiziţiilor cu un „ceva extra” oferit „în plus” a fost temperată pentru că imaginea nu se poate construi trecând „dintr-o promoţie în alta”.

Se aşteaptă de la publicitate să „revigoreze” complexul mariaj al cererii cu oferta – stimulând pe prima în timp ce pune într-o lumină cât mai încîntătoare pe cea de a doua. OK, suntem aici tocmai pentru asta – dar cum putem reface încrederea cumpărătorului în „ziua de mâine”?…

O provocare majoră a publicitarilor (cât şi a marketerilor în general) va fi de a înţelege noul profil al consumatorului român, care odată cu lecţiile crizei se conturează, tot mai preţios şi conştient de propria-i valoare – la orizont! Ce şansă pentru evoluţia breslei, nu-i aşa?

Înfrăţirea cererii cu oferta


Dacă cei de la Morgan Stanley s-au apucat în 1969 să măsoare cu index propriu mersul economiei lumii (simptomatic punând în acest INDEX 50% date din SUA si in celalalt taler întreg restul lumii), măcar pentru următorii ani ar trebui să vedem la lucru “PLANUL DE SALVARE al lui OBAMA”… Tipăriţi bani şi puneţi-i la treabă: împrumutaţi-i pe aceia care au nevoie mai mare – economiile emergente, care va să zică… Care va fi următorul BUBBLE şi când îl vor hotărî?