Un excelent film despre manipulare, despre batalia care se da pentru a avea “Breaking News” de senzatie, despre vinovatia pe care ar trebui sa o resimtim atunci cand privim gura-casca la cate o stire despre o crima, un viol, o sinucidere, un jaf armat sau … de ce nu, o descindere matinala a DNA-ului la casa unuia sau altuia.

Noaptea, departe de a fi lasata pentru odihna, aflam ca este timpul unui anumit gen de actiuni – violente – care se intampla de regula in ascunzisul oferit de intuneric. Luminile masinilor de politie, luminile ambulantei, ale pompierilor, luminile reporterilor speciali care au angajamente cu diferitele posturi de stiri – sunt intr-o competitie permanenta, care dintre ei ajunge mai devreme la locul faptei. Si de aceea, in loc sa lumineze, ne ametesc – pe aceia care nu stim sa distingem intre diferitele sirene.

Filmul ne-a placut pentru ca pune in discutie etica mass-mediei. Daca informatia ajunge sa fie de vanzare … daca e scoasa la licitatie, daca exista exclusivitati iar stirile sunt “cosmetizate”, astfel incat sa ne fixeze pe post, sa ne captiveze cu scopul precis de a consuma reclame, atunci – mai devreme sau mai tarziu se ajunge la limita si chiar la incalcarea legilor morale.

Primul lucru pe care il faci, cand treci pe langa un om cazut la pamant: il filmezi sau ai grija de sanatatea lui? Primul lucru atunci cand ajungi langa un incendiu: iei un interviu pompierului de serviciu sau pui mana pe-o galeata cu apa, sa ajuti?

Cum a evoluat dependenta noastra de BREAKING NEWS? Despre asta e vorba in film, si ni se permite sa aruncam o privire in interiorul fenomenului, sa intelegem cum functioneaza lucrurile intr-o redactie de stiri matinale. Multumiri sincere, dar parca ne dorim mai mult de-atat.

Intelegem – pe de alta parte, ca linistea totala ar fi o minciuna. De-ar fi sa dispara peste noapte televiziunile de stiri, am ascunde prin omisiune adevarul raului atat de prezent in jurul nostru. Propaganda comunista excela in omisiuni: nu era aratata mizeria la televizor, deci ea nu exista. De fapt, nu exista a doua realitate a mizeriei, cea mediatica … o facea insa mai suportabila?

Cele doua realitati: adevarul obiectiv al intamplarii si adevarul subiectiv al relatarii se impletesc in mod firesc, iar filme ca “Nightcrawler” ne ajuta sa intelegem unde trebuie sa intervina discernamantul nostru, pentru a folosi in mod corect telecomanda. Am plecat din sala de cinematograf avand convingerea ca nu e o rusine sa muti pe alt program, atunci cand esti amenintat ca stirile stau sa erupa … dimpotriva!

Mereu la panda, pentru ca o stire buna e cea care ... nu s-a mai dat pana acum! Ce noroc ca avem memoria scurta!

Mereu la panda, pentru ca o stire buna e cea care … nu s-a mai dat pana acum! Ce noroc ca avem memoria scurta!


Asa se-ntampla cate-odata in economia de piata: banul celui mai curajos invinge bunul simt, sub flamura legii dintre cerere si oferta! … altfel nu-mi explic cum cei 250.000 de Euro pe care televiziunea Dlui Sebastian Ghita i-a aruncat in jocul audientelor si al cotelor de piata sa fi fost lasati sa macine la radacina relatia afectiva a suporterilor din tara cu jocul atat de important al tricolorilor …

Podul energetic pe care l-am incercat noi, cei multi de-acasa, s-a rupt in zecile de reclame care s-au agatat cu disperare de acest varf de prime-time: televiziunea Domnului Sebastian Ghita, prin permisivitatea politicii de pret poarta o vina mare ca flacara ros-galben-albastra nu a strabatut pana la inima si mintea jucatorilor nostri.

Cum sa fi putut ajunge la ei gandurile noastre, daca – vorba unui prieten: “EU AM MORTUL PE NASALIE, SI TU-MI VII CU LAUTARII?” … mda, cred ca niciodata in scurta ei istorie post-revolutionara, publicitatea nu si-a atras atatea injuraturi ca-n meciul de ieri. Pentru ca nu ai voie sa iti asumi amenzile mici ale CNA-ului, pentru depasirea celor 12 minute maxim admise, si nu poti face varza tocata dintr-o transmisie in direct de o asemenea importanta! Decat daca, inainte de inceputul partidei, bagi niste interviuri “la cald” cu Primul Ministru si cu Seful Camerei Deputatilor … asa, sa-i arunci intr-o lumina favorabila, o lumina tricolora!

In asteptarea rezultatului de ieri, un prieten imi spunea: “Macar sa mai aibe sens meciul de marti!” … ceea ce m-a dus cu gandul la rationalitatea emotiilor noastre de microbisti. Credem, dar pana intr-un punct. Strigam, doar pana cand ragusim. Ne dorim, daca simtim ca avem cu cine si pentru ce. Ne concentram – daca nu suntem intrerupti de split-screen-uri, care ne-obliga sa-i impartim pe cei dragi noua cu marci mult prea … nepoliticoase!

O infrangere grea, prin faptul ca nu am aratat ca vrem cu adevarat sa ne calificam la Mondiale.


Victor Ponta e un Premier cu personalitate. Ne-am dorit asta, pentru ca in varful Executivului bicefal, intre Palate, linistea si obedienta au gust de intelegere, de masinatiune, de cleste care strange democratia de partile ei cele mai intime …

Dupa ce Europa ar fi rostit cuvantul de pace – care la noi s-a tradus cu “renuntare la misto-uri inutile”, s-a facut liniste. Atat de convingatori au fost partenerii nostri din lumea civilizata, incat arta compromisului a fost din nou inventata.

Si, cum e suficient de liniste, suntem amenintati de plictis. Ori – nu putem accepta asta, noi cei cu sangele latin si spiritul balcanizat. Decat plictis, mai bine orice altceva. Plictisul pentru noi e un fel de mortificare, de anchilozare a firii. E un semn de imbatranire sau neparticipare, de excludere din valtoarea vietii, inainte de a fi un semn de normalitate sau intelepciune.

Ca sa nu se plictiseasca, Domnul Premier Victor Ponta a dat vineri seara o Ordonanta de Urgenta, prin care schimba regulile jocului in mass-media. Practic, e o mutare prin care se urmareste “salvarea” televiziunilor din “ghearele” industriei publicitatii. Adica?

E simplu. Pana acum, un Client avea un buget de cheltuit pentru a-si sustine vanzarile sau imaginea. Angaja o Agentie de publicitate, iar impreuna stabileau un plan de actiuni: alegeau sa spuna asta, atunci, acolo si mai ales acelora pe care-i selectau ca ar fi potriviti sa le asculte mesajul. Apoi, monitorizau rezultatele si o luau de la capat. Impreuna sau separat – in functie de gradul succesului (sau indeplinirea obiectivelor).

Clientul mandata Agentia sa negocieze cu Mass Media (televiziuni, presa, radio, outdoor, internet) in privinta planificarii (planning) si a cumpararii de spatiu/timp (buying).

Prin noua Ordonanta – daca am inteles eu bine – Agentia trebuie sa vina de mana cu Clientul la Televiziune, iar acesta (Clientul!) trebuie sa plateasca direct catre Statie contravaloarea serviciilor … de expunere mediatica!

Adica? Se impune o cedare fortata a Clientilor, prin interventia brutala din partea Statului in relatiile comerciale dintre firmele private, in favoarea unui singur tip de Media – televiziuni …

Cine are de castigat?

Aparent, departamentele de vanzari ale televiziunilor. Ele nu mai au de alergat dupa Clientii-Agentii, caci Agentiile vor fi obligate de lege sa-si predea Clientii  direct la Casieria Televiziunilor!

Ce frumos ar fi daca lucrurile ar sta atat de simplu! 🙂

Ce va urma e insa mult mai complicat. Sa incercam cateva previziuni:

1. Atacarea legii ca neconstitutionala, in tara si la Bruxelles. Cine are de pierdut ca a semnat pe o Ordonanta care contravine bunului simt?

2. Scaderea consumului de publicitate la Televiziune. In special la aceea despre care se banuieste/se stie ca ar fi generat ideea.

3. Revolta celorlalte “medii”: presa, radio si outdoor – care se vor simti defavorizate, discriminate pe buna dreptate.

Uite-asa, pe-un fond de liniste care se pare ca nu prieste deloc firii noastre latino-balcanice, Premierul a reusit sa isi faca un grup de noi prieteni – Agentiile de Media si de Publicitate din Romania! Daca planul lui secret a fost acela de a dispune de o forta de munca bine pregatita pentru sarcinile de partid si de stat care ne stau in fata … adica o reconversie profesionala “de sus in jos” – probabil ca a mutat in directia buna! 🙂

 


In limba germana i se spune “öffentliche Meinung” (in traducere literara “parerea care e exprimata deschis, parerea publica“). E in mod evident diferita de opinia personala, individuala, cea care ramane secreta, nepublicata, inedita. In acelasi timp, apartine publicului – adica celor multi.

In latina o gasim (si) sub forma de “vox populi” – dupa cum stim, e pusa in legatura cu “vox Dei” – adica vocea lui Dumnezeu. Vox populi poate deveni vox Dei, daca publicul larg isi canalizeaza efortul spre rugaciune, daca devine turma pentru a fi pe placul Domnului, altfel – vocile sunt condamnate sa ramana la nivelul primar al unui zumzet nedefinit, cor de afoni neandertalieni.

In romana, cautand prin satele noastre – vom gasi “gura lumii”: cea care e “sloboda” (adica libera sau uneori lipsita de bun simt, dar sigur majoritara!), care nu poate fi oprita de nimeni si nimic sa spuna ceea ce crede despre ceea ce aude, vede sau numai … banuieste ca ar putea fi (nu iese fum fara foc).

Opinia publica se formeaza, in veacul in care comunicarea a ajuns sa fie mereu devansata de tehnologie, prin presiunea constanta a mass-media asupra indivizilor: batalia se da pe fiecare constiinta libera, pe fiecare vot, care e atras precum audienta – incotro dicteaza interesul sefului de grup sau interesul comercial.

Scoala ar trebui sa ne ajute sa discernem informatia pe care o primim. La fel – si chiar mai mult, Biserica. La fel, asociatiile in care ar trebui sa fim mult mai activi … fiecare dupa interesul si chemarea pe care o gaseste in interiorul lui.

Opinia publica romaneasca s-a exprimat prin vot in cadrul referendumului cu un scor categoric. Ea a aratat ca exista, chiar daca politicienii, surzi, nu vor sa tina cont de asta. Chiar daca politicienii, surzi, se ascund in spatele unui tertip penibil de genul “nu e valid pentru ca nu e valabil”. Sau invers. (Sau unguri, dar aici nu vorbim despre ei, sic :-)!)

De ce?!

Pentru ca in mentalitatea romaneasca, saraca opinie publica – zisa si “gura lumii” e profund desconsiderata in pur spirit oriental, conform batjocurii adanc impamantenite: “cainii latra, caravana trece”! Sau “cainele care latra, nu musca” … adica, lasa-i sa vorbeasca, noi ne vedem inainte, de-ale noastre!

Dar si pentru ca – sa nu uitam, traim in saraca tara in care, abia acum cativa ani, se scanda inca, intr-un cor al lingusirii extreme : “Iliescu-apare, soarele rasare”!

Saracia este, in puterea intelegerii noastre, asociata cu tristetea. Suntem aplecati zilele acestea spre autocompatimire si vaicareli. Dar oare meritam mai mult?!


Un "icon" al timpurilor din urma

Cum am rezistat atata timp fara ea?

Exista in Romania pericolul disparitiei fara urme?

Din acest moment, ea poate fi declarata oficial, moarta. Ce trist ar fi sa ii gasim in cele din urma ramasitele.

Cum a contribuit episodul acesta la indobitocirea suplimentara a poporului? A fost cu sau fara intentie? Pentru audiente cica a fost sigur!

In timp ce massele urmareau hipnotizate disparitia acestei aparitii neasteptate cu nume de vrajitoare, Elodia … cum se prefigurau schimbarile majore care aveau sa aibe loc in Nordul Africii, cum incepea si se adincea criza economica … de parca te trezesti a spune: “Draga Elodia, as mai sta cu tine inca patru ani, insa uite – mai am nitica treaba de facut si prin casa, ca prea le-am neglijat toate de dragul tau …. Ramai draga, sanatoasa pe unde-oi fi, si lasa-ma sa ma intorc la ale mele!” 🙂

Dar poate ca Elodia chiar a murit. Atunci, poate ca …”Dumnezeu (o) s-o ierte!”