Inspirat de o petală pe care am aflat-o căzută azi dimineaţă, m-am întristat suficient de tare pentru a-mi aduce aminte de o Doamnă Doctor în Horticultură, Sanda Amăriuţei, care iubeşte florile atât de mult încât a căutat toată viaţa soluţii de prelungire a stării lor de bine (echivalentă la flori cu prospeţimea) … în vază, după tăiere!

Dedic poezioara de mai jos Doamnei Sanda, cu urări de bine şi sănătate!

MOARTEA FLORILOR

Moartea Florilor

 

Mor şi florile-n grădină,

mor şi florile din vază:

viaţă au cele din tină

când murind, în gând sperează

 

că vor îngrăşa pământul

pentru rodul celor noi…

Pe când cele luate-n casă

se duc triste, la gunoi!