flori spectaculoase


Oare avem nevoie de cele mai mici detalii, de claritate in pixeli pentru a ne bucura de o imagine “servită” generos de realitatea mereu surprinzătoare?

Nu ştiu ce să spun, am să ilustrez mai jos cu o imagine preluată în întunericul nopţii cu un telefon … si va rog pe voi, interpretati tabloul!

La urma urmei, bucuria e a celor care privesc :-)!

Flori de cais, noaptea, luminate ...


Inspirat de o petală pe care am aflat-o căzută azi dimineaţă, m-am întristat suficient de tare pentru a-mi aduce aminte de o Doamnă Doctor în Horticultură, Sanda Amăriuţei, care iubeşte florile atât de mult încât a căutat toată viaţa soluţii de prelungire a stării lor de bine (echivalentă la flori cu prospeţimea) … în vază, după tăiere!

Dedic poezioara de mai jos Doamnei Sanda, cu urări de bine şi sănătate!

MOARTEA FLORILOR

Moartea Florilor

 

Mor şi florile-n grădină,

mor şi florile din vază:

viaţă au cele din tină

când murind, în gând sperează

 

că vor îngrăşa pământul

pentru rodul celor noi…

Pe când cele luate-n casă

se duc triste, la gunoi!


Pare că nu le pasă de iminenta revenire a iernii: câteva zile de soare şi nerăbdarea avangardei florale prinde a da ghes cepelor adormite în urmă cu un an!

Contrast primăvăratec...


Am citit azi dimineaţă despre credinţă: că s-au dat atâtea definiţii, încât ar trebui să ne recunoaştem înfrânţi – adică, să nu mai căutăm a defini indefinibilul! Ca şi cum orice definiţie trebuie să conţină un raţionament – doar că iraţionalul nu poate fi abordat cu tehnici raţionale.

Pe de altă parte, a spune despre credinţă că scapă puterii minţii noastre, că nu poate fi închisă în definiţii – e un mod de a recunoaşte, smerit sau nevoit, propria noastră limitare.

Spunea cartea, mai departe un citat: credinţa este efectul acelui minut de luminoasă speranţă care se adaugă unei zile pline de îndoieli…

Pe bună dreptate, îmi spun – şi e de-ajuns să privesc în jurul meu nebănuitele surprize ale iernii: afară sunt minus 15 grade, totul îngheţat bocnă, iar în garajul întunecat, într-un spaţiu înghesuit şi afumată de Eurodieselul 4 – zilnic, la plecare şi sosire … o plantă numită “bugenvilea”, a explodat în zâmbet anticipativ de primăvară! Priviţi şi voi:

Condiţii vitrege ...

Flori în garaj, iarna.