Dacă îmi aduc bine aminte, există o întreagă ramură a filosofiei care se ocupă de cunoaştere. Îi spune “gnoseologie” sau “epistemologie”, şi se ocupă cu răspunsul unor întrebări de genul:
- cum ajung oamenii să cunoască ceea ce ştiu (drumul spre cunoaştere sau căile cunoaşterii);
- care este rolul gândirii în cunoaştere (cât de adânc pot pătrunde cu puterea minţii şi câtă încredere să am în procesele gândirii mele şi ale altora);
- cum ajung oamenii să cunoască adevărul (dacă îl pot sau nu cunoaşte, când şi cât de mult să se îndoiască, cum să recunoască minciuna, etc)
S-au scris cărţi întregi şi avem surse bogate de informare despre teoria cunoaşterii.
În practică însă, vom ajunge să cunoaştem mereu lucrurile doar “pe pielea noastră”… Ca în cazul recent cu fractura de maleolă tibială interna-dreaptă: ar trebui să ne frângem pe rând, fiecare oscior, pentru a-i înţelege cu adevărat rolul şi rostul în organism!!!
Cate oase are scheletul osos al omului?
Calin Diaconu 
September 1, 2010 at 9:49 am
ha ha ha pentru asta nu e nevoie, e suficient sa ai prieteni doctori
LikeLike
September 1, 2010 at 10:00 am
adica nu terbuie sa citesti nimic- iti explica doctorul-fractura de maleola tibiala e dureroasa am avut si eu,durerea e buna e un semnal imaginati-va ca n-ar fi ai incerca sa mergi cu piciorul rupt si te-ai impiedica rupandu-ti si altele de asemenea suferinta ne face asemeni lui Cristos.Da-ne Doamne mai multa suferinta dar si taria de a o indura si puterea de a alina si suferintele altora!
LikeLike
September 1, 2010 at 10:14 am
Foarte frumos, în capitolul 5 al Scrisorii către Romani, Sf Apostol Pavel ne spune: “… suferinţa naşte încercare iar încercarea răbdare…”. Răbdarea în suferinţă va fi o temă pe care o vom trata separat!
LikeLike
September 1, 2010 at 3:37 pm
Eventual te poti refugia in fenomenologie, si sa te multumesti cu reprezentarea piciorului, asa cum ti-a fost formata de observatie, educatie, conveniente si sa admiti ca n-o sa stii niciodata ce este piciorul de fapt :))
Si-atunci te poti lipsi de picior in sine, poate ca este un bat cu panglici sau o broscuta pe care tu o percepi ca tibie acoperita cu muschi si piele 🙂
Glumesc, desigur, sper ca merge spre bine.
LikeLike
September 3, 2010 at 1:42 pm
Dragă Marie Jeanne, cu multă bucurie redescopăr mersul pe propriile picioare – fără baston sau cârjă :-), mulţumesc pentru urări!
Legat de fenomenele de tip schizofrenic, lăsăm psihiatria să caute graniţa între normalitate şi exagerări…
(Mi-a plăcut mult comparaţia!)
LikeLike
September 3, 2010 at 2:43 pm
Ma bucur mult sa aud ca merge mai bine, imi amintesc cu drag de tine de cand erai profesor la liceul meu:).
Cet despre Husserl si fenomenologie, nu m-am gandit niciodata ca un curent filozofic poate fi fenomen pishiatric, dar e amuzant :)), mai ales daca ma gandesc la Sartre :))
LikeLike
September 2, 2010 at 12:12 am
Ti-ai rupt maleola? :)Munca multa, oase rupte… mdeh criza!
LikeLike
September 3, 2010 at 1:45 pm
Dane, salutări! Din mai până la începutul acestei săptămâni – am stat cu ochii în televizor, aşteptând să văd o revoluţie în direct la care eu să asist cu piciorul în ghips!
Poate în toamnă, dacă reuşesc să renunţ la şchiopătat – să mă ţin de braţul tău la demonstraţiile de stradă :-)!
LikeLike
June 30, 2011 at 2:36 pm
Extraordinar, mersul pe jos: cum nu ne dam seama de aceasta binecuvantare, de imensa independenta pe care o avem decat in momentul in care suntem privati de ea?!?
Cand sunt sub Lege, ascult de ale Legii si nu-mi dau seama de binecuvantarile ei – dar imi dau cu adevarat seama de valoarea Legii, abia atunci cand sunt privat de ea sau din te-miri-ce-pricini, ea nu functioneaza!
LikeLike