Imaginati-va ca aveti in fata voastra un dulap. Un dulap inchis. Il puteti vedea pe dinafara si puteti spune despre el ca este din lemn natural, ca e furniruit, ca apartine unui anumit stil, ca se potriveste (sau nu) cu mobilierul din camera in care va aflati …

Descrierea, pentru cei mai multi – se opreste la suprafata lucrului cercetat. Insa exista oameni care nu se multumesc cu atat. Vor sa cunoasca amanunte de tot felul: masa dulapului, fibra lemnului, atelierul si echipa de mesteri care l-au lucrat, daca a fost transportat cu grija la locul lui, hainele care sunt depozitate in interior – daca sunt noi sau vechi, daca sunt ale lui sau ale ei sau ale copiilor, daca gospodina a uitat sa schimbe pliculetele anti-molii anul acesta …

Sunt altii, care dupa ce au cunoscut toate aceste lucruri, le pun in relatie unele cu altele si le compara cu realitatea altor dulapuri pe care le-au cercetat: astfel sunt eliminate defectele, sunt puse in valoare avantajele ergonomice, apar inventiile, are loc progresul uimitor si se schimba moda trecatoare …

Veti spune ca vorbesc despre designerii de mobila?

Dar daca ne-am imagina ca cei de mai sus sunt filosofii, care cerceteaza universul exterior si cel interior al omului? Cu tot ce tine de cunoastere, valori si fiintare – de acord? Lipseste ceva?

Aproape nimic, vom spune. Pentru ca filosofia, (si nu mai putin psihologia) cauta sa inteleaga omul, sa il cunoasca. (La fel vrea si marketingul 🙂 – filosofia afacerilor in economia de piata …)

Si totusi, exista un nivel superior, un alt unghi din care putem privi aceeasi realitate, care isi propune sa  oblojeasca sufletul nostru … bolnav! Bolnav de contradictia pe care numai religia o poate rezolva: suntem nemuritori cu sufletul si muritori cu trupul. Zbaterea care decurge de aici nu poate fi rezolvata numai prin cunoastere – unitatea contrariilor (materia insufletita)  are nevoie de tratament specific. Sufletul are nevoie de contactul direct cu Creatorul: aici cred ca avem diferenta principala dintre filosofie si religie!

Cunoasterea omului si a lumii, pe de-o parte. Vindecarea omului si mantuirea sufletului, pe de alta. Putem sa le combinam pe cele doua, fara a le confunda.

______________________

* concluzii pe marginea unei discutii de weekend cu Dl Ing Gheorghe Iovitoiu, caruia ii multumesc pentru … “provocare” 🙂!


Dacă îmi aduc bine aminte, există o întreagă ramură a filosofiei care se ocupă de cunoaştere. Îi spune “gnoseologie” sau “epistemologie”, şi se ocupă cu răspunsul unor întrebări de genul:

  • cum ajung oamenii să cunoască ceea ce ştiu (drumul spre cunoaştere sau căile cunoaşterii);
  • care este rolul gândirii în cunoaştere (cât de adânc pot pătrunde cu puterea minţii şi câtă încredere să am în procesele gândirii mele şi ale altora);
  • cum ajung oamenii să cunoască adevărul (dacă îl pot sau nu cunoaşte, când şi cât de mult să se îndoiască, cum să recunoască minciuna, etc)

S-au scris cărţi întregi şi avem surse bogate de informare despre teoria cunoaşterii.

În practică însă, vom ajunge să cunoaştem mereu lucrurile doar “pe pielea noastră”… Ca în cazul recent cu fractura de maleolă tibială interna-dreaptă: ar trebui să ne frângem pe rând, fiecare oscior, pentru a-i înţelege cu adevărat rolul şi rostul în organism!!!

Cate oase are scheletul osos al omului?