Nu e nevoie ca o natiune sa fie mare (in sensul de numeroasa) pentru a ne starni respectul…

Mica natiune slovena isi vede de treaba, de frumusetea reliefului muntos si are grija sa aduca la lumina acel verde crud, ingrijit – pe care il mai intalnesti poate doar in Austria, Elvetia, Irlanda sau Germania … (ma gandesc la verdele ierbii neparjolita de soare si mai ales neingropat in balarii sau buruieni).

Padurea e padure – imi veti spune – dar, pentru a se exprima, are nevoie de deal, de munte, de panoramare (sau perspectiva spectacolului).

Pana si autostrada care strabate Slovenia de la un capat la altul are iarba tunsa pe margini!

Intrebarea cu care parasim aceasta frumoasa tara de munteni pusi pe treaba este: cine le-a construit acestora tunelurile: imparatii Austriei, Tito sau Coana Europa?

E, daca vreti, un reflex al gandirii anchilozate de roman care asteapta binefacerile civilizatiei si impulsul marilor transformari de la cineva din afara!