Sa cobori in maruntaiele Pamantului pentru a admira frumusetea lucrarii apei, care ridica sau coboara, picatura cu picatura, stalpi in spatii mari de catedrala – e o experienta in care frigul mormantului (desi actiunea se petrece dedesubt!) e alungat de uimirea cunoasterii unei lumi atat de diferita de a noastra.
Un frumos care etic proslaveste rabdarea infinita a naturii si neamestecul omului in afacerile interne ale grotei …
Si totusi, miile de turisti cotizanti la minunea din Postojna, “au grija” sa aduca cu ei, pe langa respiratie, transpiratie, grasime pe degete, spori pe haine … atacand in felul acesta microclimatul care are nevoie de izolare totala!
Calin Diaconu 