Vedeta intarzie o jumatate de ora!

Este ora 8,28 – iar concertul trebuia sa fi inceput la 8 fix: avem deci timp sa privim in jurul nostru – Sala Palatului este plina pana la refuz, s-au dat bilete si in picioare (altfel nu-mi explic ce e cu lumea de pe margine, sprijinita de zid …). 

Pentru ca sunt undeva mai sus, la biletele de 200 de RON, pot sa fac o fotografie – cu scena goala si sala plina, asteptand vedeta – si sa ma intreb: Cati ani o avea? Peste 70? E irlandez sau galez? Parca galez, dar nu sunt sigur … Oare-o sa cante din cele vechi, pe care le cantam dansand – sau le dansam cantand, dupa caz?

Trag cu urechea la raspunsul unui vecin mai sugubat: “De venit, a venit sigur – l-au aratat aseara la televizor! Era pe Aeroport!” 🙂

Imediat dupa ora 8,30 – Sir Tom Jones isi incepe recitalul – iar la 8,40 (cand ajunge la “She’s a Lady”), e deja iertat de toata lumea. 

La “Pussycat” isi mai da un pic drumul la voce – si de atunci ma framanta intrebarea daca o voce poate sa nu imbatraneasca?

In “I’ll Never Fall In Love Again” are chef de joaca cu “again”-ul ala, pe care il intoarce pe toate fetele interpretarii!
 

Tom Jones la Bucuresti

Apoi, gaseste de cuviinta ca este timpul revansei – si mustra criticii care nu i-au bagat de seama “Chills and Fever” – ci l-au remarcat abia la al doilea cantec “cu care a inceput totul pentru mine” – “It’s Not Unusual“. Trebuie sa-i dau dreptate lui Tom Jones: “Chills and Fever” se apropie de ritmul perfect al anilor 60… 
 
Faptul de a fi manelizat un cantec de anvergura lui “Delilah” sau ca s-ar fi luat la tranta (imaginar) cu Louis Armstrong sau Joe Cocker pe-un teritoriu (“St James Infirmery”) in care nimeni nu mai are nimic de adaugat atmosferei ideale care s-a povestit deja … au fost de asemenea iertate, pentru ca a avut o interpretare geniala a baladei folk “Green, Green Grass of Home“!
 
Pentru a ne reaminti ca nu putem compara performanta (de la 71 de ani!) cu cea de la 24 de ani:
 
 
PS: Celor care au avut timp sa asculte, si vor sa aprofundeze chestiunea cu St James Infirmery, va recomand un site care trateaza exhaustiv aceasta tema. Merita sa va abateti pe aici, fiindca veti afla nu numai trei interpretari de-ale lui Satchmo Louis Armstrong, dar cautati-o pe cea a lui Joe Cocker. Nu veti regreta!
http://prewarblues.org/2008/07/so-young-so-cold-so-fair-the-saint-james-infirmary-blues/