A plecat și BB King, la 89 de ani.
Într-unul din interviuri spunea că ar dori să moară ”într-unul din cele trei moduri privilegiate: primul, pe scenă sau în apropierea ei, al doilea în somn și al treilea … ei bine, vă las pe voi să-l ghiciți!”
Că blues-ul e trist dar blues-menii au glumele la ei, e un lucru des întâlnit. Bucuria ce cu greu se abține în spatele aparenței de tristețe nu poate veni decât din speranța că ritmul legănat va schimba realitatea existentă cu una mai frumoasă, mai potrivită. Prin ceea ce face pe scenă un blues-man sau prin ceea ce ne transmite blues-ul, noi înțelegem că văicăreala transformată în cântec nu are nicidecum conotații de disperare, ci de uimire asupra supraviețuirii, de speranță (cum dragă, tu m-ai părăsit și eu continui să-mi beau mințile în colțul întunecat de bar, fără un ban în buzunar … dar, nu-i așa … câtă vreme mai am chitara pe genunchi și mai ales, câtă vreme inima îmi bate în ritm de blues, sper că te vei întoarce-ntr-o zi …)
Nu întâmplător, întrebat asupra cântecului preferat, BB King a recunoscut atracția pentru ”Always on My Mind”, al lui Willie Nelson. Iată Povestea lui BB King, cântată de un prieten. Și da, e vorba despre iubire.
Calin Diaconu 