… in mod normal, n-ar trebui.
Pentru ca in mod normal, ne dam seama cand cineva incearca sa ne manipuleze constiintele, si suntem gata sa trecem mai departe. Suntem gata sa iertam.
Da, dar atunci cand ne dam seama ca nu-si dau toti seama de intentia de manipulare a unuia, atunci simtim deranjul! Pentru ca stim cat de mult depindem in cadrul unei democratii, de majoritate …
De asemenea, simtim oboseala/plictiseala si dezgustul, atunci cand manipulatorul continua incercarile lui de a ne manipula – noi neavand alta solutie decat sa “mutam pe alt canal”. Adica, sa fugim! … ori, ne deranjeaza ca trebuie sa fugim dintr-un loc pe care il platim (cum e cazul abonamentelor la televiziunea prin cablu).
Cred ca manipularea se sparge neputincioasa de constiintele tari, acelea care stiu a se intreba asupra obiectivelor comunicarii celui care comunica ceva pentru a manipula. Adica gandul ascuns imbracat in vorbe mestesugite este dezbracat de o gandire agera.
Dar si cele mai tari constiinte obosesc, si se simt deranjate in situatia in care sunt inarmate permanent de platosa intrebarilor defensive de tipul “De ce-mi vinde mie tipul asta gogosile astea? Care e motivul ascuns pe care nu mi-l spune?” … Iata un soi de mind-set care ne deranjeaza, pentru ca nu e firesc sa stam tot timpul incordati, ca si cum toti cei din jurul nostru ar improsca numai cu … minciuni sau jumatati de adevaruri!
Ne intrebam, daca la nivelul societatii romanesti de astazi, incruntatura si supararea de pe chipurile oamenilor nu se datoreaza permanentelor incercari de manipulare la care suntem supusi? Si nu cumva, aceste jumatati de adevaruri cu care suntem bombardati, ne vor slabi auzul in cele din urma?
Calin Diaconu 
March 16, 2012 at 2:26 pm
Bunul simţ nu este un dar, ci o povară pentru că trebuie să ii suporti pe cei carora le lipseste…
LikeLike
March 16, 2012 at 2:31 pm
… si de-aici, riscul de a ne impietri inimile! Multumim, Cristi!
LikeLike
March 16, 2012 at 5:05 pm
Pe mine, in ultima vreme, ma deranjeaza. Si am decis sa “dau stingerea” (a se citi “am schimbat canalul”, prefer Discovery). Nu pentru ca m-as simti (numai) eu manipulat, ci vad cum acea “majoritate”, despre care ati scris mai sus, pare sa nu mai aiba nicio putere sa incerce macar sa schimbe ceva.
Si am ajuns, cateodata, cand prind “curaj”, sa vreau sa schimb tara. Cand ma gandesc obiectiv, imi zic ca ar fi mai bine sa imi vad de treaba mea. Cand sunt “pesimist”, ma gandesc la “1984” :).
LikeLike
March 16, 2012 at 5:21 pm
Apropo de plecatul in strainatate si “lipsa la apel” a vreo 2,5 milioane de romani (caci am ramas vreo 19 din cate am inteles): uite o tema adevarata, care ar trebui dezbatuta si pe fata si pe dos, care ar trebui inteleasa si asumata de cei responsabili cu condusul tarii. Dar noi nu avem timp de talk-show-uri pe acest gen de teme importante, caci trebuie sa aflam despre verisoara lui Andreea Antonescu ca ar fi fost … dama de companie cu acte in Elvetia! 🙂
Dictatura avea propaganda, Democratia are manipularea …
LikeLike
March 17, 2012 at 10:15 am
Cu permisiunea Domnului Mihai Colceriu, “plecat de 11 ani” din tara, publicam mai jos o replica valoroasa prin aceea ca:
1. ne certifica faptul ca suntem un popor cam incruntat, cam tensionat (cei care vin de-afara, in concediu, au fata mai destinsa);
2. ne arata ca nici “dincolo”, in democratiile cu traditie mai mare ca a noastra, nu am fi feriti de forme de manipulare;
3. ne demonstreaza ca poti sesiza (uneori) mai clar un lucru (rau) care se intampla in tara ta, chiar daca nu mai locuiesti fizic acolo (exista o intelepciune a “privitului din afara”);
4. putem trai cu uratul si raul (de ex. manipularea) – daca intelegem ca fac parte din “regula jocului” si nu avem cum schimba lucrurile
5. ne reaminteste ca “setting”-ul poate fi poleit sau prafuit, dar actorii sunt aceeasi – iar regula de baza e intratul si iesitul din scena. Acesta nu poate fi “manipulat” ( a se reciti Ivan Turbinca);
6. ne atrage atentia asupra simtului auzului fin, pe care unii il avem mai dezvoltat – insa nu numai pentru frumos (de ex armonia, in muzica) cat mai ales pentru a distinge nuantele/tonurile mincinoase/disonante din jumatatile de “adevaruri” care “canta” in jurul nostru.
7. nu in ultimul rand, pentru ca arunca o provocare directa: pe cine am manipulat, si cum, si cand, si de ce, in … viata noastra?
Iata Comentariul lui Mihai, pe care va invit sa-l citim impreuna cu atentie:
“Calin,
Ma stimulezi, de fapt tu ai un ton al postarilor pe blog mai aprig decat momitoarele pentru pestii infometati.
Nu ti-am raspuns acolo (pe blog) pentru ca nu mai stiu daca am parola sau trebuie sa aprobi, etc. si poate ca nu sunt asa infometat 🙂
Daca as raspunde dintr-o bucata, raspunsul clar e NU, nu suntem deranjati de manipulare, chiar ne face placere, ne-am obisnuit cu ea de mult, oriunde ne-am afla.
Sper ca nu sunteti atat de idealisti incat sa credeti ca in democratia americana nu exista manipulare, dimpotriva.
In comentariile de mai sus (blog), Marius si tu pomeniti de plecatul in strainatate.
Ei bine, eu am plecat de 11 ani si am dat de alta manipulare, sa-i zicem mai eleganta, dar in esenta e acelasi lucru.
Manipularea face parte din viata noastra, ne folosim de diferite tehnici incepand cu un zambet “nevinovat” pana la un intreg arsenal de persuasiuni cu simplul scop de a castiga controlul asupra unei situatii/persoane sau pentru a satisface un interes, exista tehnici de management pe care le invatam la scoala, cum sa “enroll people” (traducerea ar fi mai complexa decat “a inrola” si se refera la faptul ca poti sa ii faci pe oameni sa creada ca de fapt e idea lor ceea ce iti doresti tu sa obtii) . Pentru ca am ajuns la zambet nu pot sa nu amintesc unul din motto-urile preferate: “You can get much farther with a smile, a kind word and a gun than you can with a smile and a kind word.” (In viata poti obtine mult mai mult cu un zambet, o vorba buna si un pistol, decat doar cu un zambet si o vorba buna) (Traducerea imi apartine si ghici autorul … Al Capone).
Chiar Dale Carnegie (destul de renumit pentru scrierile sale “motivationale”) da lectii de manipulare in cartea lui “How to Win Friends and Influence People”.
Evident, strigatul tau se refera la manipularea pe TV dar si la fetzele (mutrele) romanilor. Cu prima, am ocazia sa urmaresc pe internet emisiuni de la Antene, Realitati sau OTV si sunt consternat cum unii au tupeul sa jigneasca fara retineri inteligenta si cultura romanilor. Cu a doua, mi s-a spus, de cate ori am venit in tara, ca am fata relaxata, sunt calm si ma disting imediat ca nu locuiesc in Romania. (Nu ma pot abtine sa nu strecor o paranteza de la blues-ul lui Andries, … “l-au gasituu, in baia de electrolizaaaa, avea fatza odihnitaaaa, degetele-n prizaaa, cu galeata-n manaaa)
Adevarul e ca in Romania, romanii sunt mult mai ageri pentru ca se tem sa nu fie inselati, furati, mintiti, etc. Eu tot roman sunt dar de ce sa ma agit sa incui usa la masina, la apartament, sa-mi pazesc buzunarele, etc. Mi-am pierdut portmoneul cu toate card-urile pe patinoar, si l-am gasit la recepetia de la inchirieri intact. Cine vrea sa fure nu e impiedicat de lacate.
Auzul nu ne va slabi dar va fi selectiv.
Multumesc Calin, poti sa publici pe blog (chiar si trunchiat).
Cheers,
Michael Colceriu “
LikeLike