Va fac o marturisire.
Primele doua dati nu am votat pentru Iliescu, dar apoi … nu stiu cum s-a intamplat, am votat pentru Iliescu pentru ca mi-am zis ca un Corneliu Vadim Tudor e prea de tot in postura de Presedinte. Asa am invatat cum e cu “votul negativ”.
Si va mai spun una.
Prima oara am votat cu Basescu, la Primarie. Si a doua oara, la Presedintie. Acuma, simt ca as vota pentru suspendare – daca se va ajunge la vot, bineinteles.
Sunt oare un tip atat de … instabil emotional?
Sunt oare un tip intr-atata de naiv incat sa am nevoie de ani intregi pentru a-mi da seama de adevaratele intentii ale celor din jur?
Stiu … totul isi gaseste in cele din urma explicatiile cuvenite, dar ceea ce ma intristeaza cu adevarat zilele acestea, e raspunsul cancelariilor occidentale – asta ne spune multe despre diplomatia romaneasca, sfasiata intre interesele de partid si cele ale tarii … Unde sunt cei care ar trebui sa ne apere imaginea din afara?!
De cate frunze vom avea nevoie sa acoperim goliciunea noastra … in ochii lumii civilizate, datorita unei grabe pe care – din pacate -, nu o pot intelege nicicum.
Calin Diaconu 
July 7, 2012 at 12:00 pm
Aici ajungem daca arbitrul vrea sa fie jucator, antrenor, patron, maseur si… suporter. Tare, frate! Ha, ha, ha! Hai sa ne hahaim. Vai de noi.
LikeLike
July 9, 2012 at 3:02 pm
Calin,
felicitari pentru raspunsul de mai sus, da avem nevoie de un arbitru nu de un jucator
LikeLike
July 10, 2012 at 11:44 am
E meritul Domnului Profesor Scarlat. Unul din doctorii in istorie in care am incredere :-)!
LikeLike
July 10, 2012 at 5:00 am
Hello,
Pe la începutul anului 2002 am fost vrăjit de “cavalerii” viitoarei armate portocalii. Tânăr si prea neliniștit am semnat adeziunea fascinat de lupta pentru dreptate ce o purta El Capitan Băsescu, cum parea el singurul care vroia binele României. Mi-a cam rupt cârca in campaniile lui si ale PD sector 3 pana in iarna lui 2004. Cică eram fericiți : câștigasem războiul cu armata roșie a lui Iliescu… Prin iunie 2006 m-am retras definitiv din PD cu promisiunea făcută mie ca niciodată nu am să mă mai asociez cu vre un partid politic. După momentul câștigării alegerilor prezidențiale adevăratele fețe ale PD-listilor din conducerile PD au ieșit la suprafață. Astfel am învățat că în politică sunt două feluri de oameni : nenorociți si naivii.
Azi sunt convins că România nu are clasă politică ci doar o hoardă de prădători ce se ascund in spatele unor ideologii si doctrine de partid pe care nu le cunosc si singurul lor scop este îmbogățirea ușoară și rapidă pe spatele poporului.
Singurele chestiuni de care te poti face vinovat sunt: faptul că prin prisma dorinței de mai bine ai crezut în anumite promisiuni și că încă îți mai pasă de țara asta.
Nu are rost să încerci să înțelegi ceea ce ei vor să facă pentru că sunt guvernați de un alt set de reguli și nu au scrupule sau frică de lege…
In speranța unor vremuri mai bune îți doresc succes și sănătate.
LikeLike
July 10, 2012 at 12:01 pm
Salutari Alex – iti multumim pentru ganduri. Pari prea tanar pentru a fi atat de dezamagit, insa imi aduc aminte ca marile frustrari le-am avut si eu, tot in tinerete (acum am 46).
Cred ca suntem un popor ramas in urma celor din Vest langa care suntem obligati sa alergam. Suntem – iarta-mi comparatia -, o formatie de Liga a II-a care e obligata sa joace de la egal la egal cu cei din Champions League. Iar arbitrii sunt tot din import … 😦
E normal, ca suporteri, sa resimtim frustrare – mai ales atunci cand ni se pare ca am fi putut trage de timp sau am fi obtinut, cu un pic de noroc, un rezultat de egalitate. Insa barile asculta tot de ei …
Nu suntem egalii nemtilor sau ai francezilor.
Daca – europeni cum suntem, jucam intr-o Europa care a ajuns sa fie un business al lor -, sa acceptam macar lectura si cunoasterea ca pe singura salvare la care avem dreptul …
LikeLike