Bombardamentul mediatic la care este supusa ratiunea noastra in acest an – ne determina afirmatia ca suntem invitati sa devenim un popor de sceptici, care se-ndoieste de tot.

Adica, vorba lui Kant, oameni din aceia care nu suporta sub picioare pamantul stabil al certitudinilor, implicit nu au cum sa-si doreasca a construi in viata lor mai mult de-un cort, caci firea lor ii porneste mereu spre alte pasuni, mai verzi … spre “mai bine” din pricina ca “si aici e rau” (sau “nici aici nu-i suficient de bine”).

Suntem indemnati sa fim sceptici – adica nomazi fara convingeri, privind nepasatori cum, in asteptarea marelui cutremur, s-au pus ei pe clatinat lumea din jur!

Intrebarea timida, daca lupta la care asistam si despre care vedem ca se poarta fara manusi si menajamente – intre fostii comunisti si fosta securitate -, ar reprezenta poate sfarsitul unei epoci triste, include de fapt speranta ca notiunea de “clatinare” si cea de “clatire” ar putea avea totusi o radacina comuna.

Imi place sa cred ca nu suntem un popor de tradatori saltareti (desi stramosii au fost preocupati de tema tradarii incepand cu primele balade iar “solutia imorala” e astazi inca firesc acceptata) si nici nu putem fi corupti la scepticism … dar trebuie sa recunostem in discursul “celor de la butoane” ca se mizeaza mult pe prostia si intunericul care s-au inghesuit in fibra acestui neam, dupa 1948.

Sa ne apreciem conducatorii si sa-i alegem – dupa tipul de intrebare pe care-l adreseaza poporului: unii vor doar sa-l conduca, iar altii ar trebui sa-l ridice …

Pe acestia din urma, inca, ii mai asteptam :-)!


English: Ion Iliescu at the Romanian Televisio...

English: Ion Iliescu at the Romanian Television during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)

Presedintele a fost suspendat de Parlament, pentru a doua oara in cariera.

Probabil de data aceasta, poporul va vota demiterea sa. Asa ar fi normal sa se intample. Exista insa posibilitatea ca poporul sa aibe o memorie scurta, sa fie labil emotional – asa cum spuneam azi la telefon, unui prieten:

– Mai tii minte, cu cata placere l-am ascultat vorbind, in primele zile ale Revolutiei, pe Iliescu? Fata de Ceausescu, era un discurs proaspat, nou!

– Da! Imi confirma prietenul meu – si pe Petre Roman, care vorbea franceza si engleza si spaniola …

Un vis se poate transforma deci in cosmar sau mai rau, te vezi trezit la realitate chiar daca ai alege sa mai lancezesti un pic in pat …

Revenind la felul in care Basescu si-a pierdut aura de lider al natiunii, cred ca sunt doua la numar greselile majore pe care le-a facut.

Prima: a inventat majoritatea toxica parlamentara. Poporul a votat una, iar el a recompus prin abilitate si tehnici specifice marilor negociatori, o alta majoritate parlamentara. Senzatia a fost amara si atunci cand s-a apelat la “solutia imorala” si atunci cand s-a creat din nimic un partid care sa justifice “tradarea patriotica” …

A doua: asmutind procurorii asupra politicienilor din Parlament, a tintit (aparent) de-a valma – unul din gloante nimerind cum nu se poate mai prost … “Dosarul Borbely” a fost un glont pe care capitanul nostru si l-a tras de unul singur, in picior. Fara UDMR, adio majoritate. Iar fara majoritate, adio Presedintie.

Dincolo de aceste greseli, observam cu admiratie retinuta formidabila organizare a Departamentului de PR extern: atat in cazul plagiatului lui Ponta cat si a recentei suspendari, lucrurile au functionat cu o mare precizie si anvergura. Din pacate, impotriva intereselor noastre nationale – sub acoperirea fireasca a faptului ca si media internationala este la fel de lihnita dupa senzational …

 


Va fac o marturisire.

Primele doua dati nu am votat pentru Iliescu, dar apoi … nu stiu cum s-a intamplat, am votat pentru Iliescu pentru ca mi-am zis ca un Corneliu Vadim Tudor e prea de tot in postura de Presedinte. Asa am invatat cum e cu “votul negativ”.

Si va mai spun una.

Prima oara am votat cu Basescu, la Primarie. Si a doua oara, la Presedintie. Acuma, simt ca as vota pentru suspendare – daca se va ajunge la vot, bineinteles.

Sunt oare un tip atat de … instabil emotional?

Sunt oare un tip intr-atata de naiv incat sa am nevoie de ani intregi pentru a-mi da seama de adevaratele intentii ale celor din jur?

Stiu … totul isi gaseste in cele din urma explicatiile cuvenite, dar ceea ce ma intristeaza cu adevarat zilele acestea, e raspunsul cancelariilor occidentale – asta ne spune multe despre diplomatia romaneasca, sfasiata intre interesele de partid si cele ale tarii … Unde sunt cei care ar trebui sa ne apere imaginea din afara?!

De cate frunze vom avea nevoie sa acoperim goliciunea noastra … in ochii lumii civilizate, datorita unei grabe pe care – din pacate -, nu o pot intelege nicicum.

 


1. Care era relaţia adevărată între Iliescu şi Ceauşescu. Cum se transformă dragostea în ură şi ce rol nefast joacă suspiciunea? Dar agenturili străine?

2. Cine a câştigat în partida de cerculeţe pe băţ din 1976?

3. Dacă îşi aduceau singuri cerculeţele sau lăsau să se afirme pentru aceasta băieţii din planul depărtat al imaginii?

Aşteptând comentariile Dvs.,

Cu drag – Fotograful de servici.