E o creatie a veacului al XVIII-lea european.

Monarhia absoluta fusese inlocuita in firescul evolutiei de catre monarhia constitutionala, dupa exemplul englez. Adica Regele impartea – de voie sau de nevoie – o parte (mai mica sau mai mare) a puterii sale, cu Parlamentul.

Erau insa si tari ceva mai ramase in urma. Acolo, in spiritul filosofiei veacului, conducatori precum Friedrich al II-lea al Prusiei au considerat de datoria lor ca trebuie sa se implice in schimbarea rapida si obligatorie a societatilor pe care le mostenisera.

Sa retinem acest aspect important: despotul luminat NU AVEA CUM sa apara in cadrul monarhiei parlamentare. Acolo, orice constructie monarhica avand parfum oriental s-ar fi izbit de opozitia  Starilor reprezentate, dornice sa aibe si ele un cuvant de spus in conducerea statului.

Despotul-luminat (Regele-filosof) si-a facut aparitia pe ruinele monarhiei absolutiste … necedand in fapt nimic din putere sau autoritate, dimpotriva! A preluat totul in mana sa, pentru ca el era “primul slujitor al Statului”, pentru ca el stia cel mai bine ceea ce era mai bine pentru supusii sai :-)!

…………

Recentele declaratii ale Presedintelui suspendat mi-au readus in memorie fragmente din studiul de odinioara … Nu poti spune “e greu cu coabitarea asta” sau “Constitutia actuala face din Presedintele care e nevoit sa coabiteze un slugoi“… decat, daca te recunosti, cinstit, un adept al Republicii Prezidentiale. Ceea ce Romania – deocamdata, nu e.

Poate nu ar fi rau sa-i intrebam pe romani daca vor Republica prezidentiala sau parlamentara. Sau, si mai bine – Monarhie?