Pentru a imblanzi o idee – deci pentru a o supune -, e nevoie uneori, sa-i pui ceva “sare pe coada”. Daca vei reusi acest lucru, o poti privi apoi linistit, cum o ia la sanatoasa! Cum se departeaza de tine, pentru ca nu a fost a ta cu adevarat. Sau, pentru ca a incercat sa te minta in fata si tu n-ai lasat-o.

Ideile te fura, au sarmul lor – mai ales atunci cand sunt prezentate de oameni care vorbesc frumos, care leaga bine vorbele … cu atat mai mult se cere sa ai solnita la indemana!

Adevarul nu incearca efortul de a te cuceri. El se descopera pur si simplu in fata ta, ti se aseaza de-a curmezisul drumului, dar nu stiu cum se face ca orbit de propriile-ti preocupari marunte, nu-l vezi. Il ocolesti, ca si cum ai citi ziarul mergand pe strada: din nebagare de seama.

Ce ni se cere?

Sa fim atenti, sa observam si atunci cand avem posibilitatea, sa ne exprimam. Votand, de exemplu.

Acum e-acum: daca esti ungur, te inteleg – nu vrei sa votezi intr-o problema romaneasca. Te-as injura de mama, dar esti fratele meu si injurandu-te, mi-as face singur rau. Asa ca incerc sa te accept ca pe o fatalitate, ca pe-un destin al partii asteia de lume, in care pare ca s-au opintit toate sa inceapa sau sa se termine!

Dar daca esti mort sau ti-ai schimbat cetatenia si nu ai catadicsit sa ne informezi. Sau ne-ai informat tu, dar noi nu am apucat sa schimbam listele electorale … ce-as putea sa-ti mai spun atunci, legat de faptul ca n-ai votat la referendum?!

Pai, e firesc sa te cert razand: bai, mortule care nici nu mai esti cetatean roman, si tu tii partea lui Basescu?! Romania parca a devenit curtea de joaca a unor zombies, ca cei din … “Dead Rising”! Vorba lui Tudor – “noroc ca mortii aia se misca incet, altfel nu am avea nici o sansa :-)”!

La vot, mortii s-au ridicat impotriva celor vii!


E o creatie a veacului al XVIII-lea european.

Monarhia absoluta fusese inlocuita in firescul evolutiei de catre monarhia constitutionala, dupa exemplul englez. Adica Regele impartea – de voie sau de nevoie – o parte (mai mica sau mai mare) a puterii sale, cu Parlamentul.

Erau insa si tari ceva mai ramase in urma. Acolo, in spiritul filosofiei veacului, conducatori precum Friedrich al II-lea al Prusiei au considerat de datoria lor ca trebuie sa se implice in schimbarea rapida si obligatorie a societatilor pe care le mostenisera.

Sa retinem acest aspect important: despotul luminat NU AVEA CUM sa apara in cadrul monarhiei parlamentare. Acolo, orice constructie monarhica avand parfum oriental s-ar fi izbit de opozitia  Starilor reprezentate, dornice sa aibe si ele un cuvant de spus in conducerea statului.

Despotul-luminat (Regele-filosof) si-a facut aparitia pe ruinele monarhiei absolutiste … necedand in fapt nimic din putere sau autoritate, dimpotriva! A preluat totul in mana sa, pentru ca el era “primul slujitor al Statului”, pentru ca el stia cel mai bine ceea ce era mai bine pentru supusii sai :-)!

…………

Recentele declaratii ale Presedintelui suspendat mi-au readus in memorie fragmente din studiul de odinioara … Nu poti spune “e greu cu coabitarea asta” sau “Constitutia actuala face din Presedintele care e nevoit sa coabiteze un slugoi“… decat, daca te recunosti, cinstit, un adept al Republicii Prezidentiale. Ceea ce Romania – deocamdata, nu e.

Poate nu ar fi rau sa-i intrebam pe romani daca vor Republica prezidentiala sau parlamentara. Sau, si mai bine – Monarhie?