… ai spune ca n-ar fi trebuit sa intelegem nimica din ceea ce se-ntampla acum in ringul politicii romanesti. Se cearta unii cu ceilalti, sunt doua tabere – unii trag hais si altii cea – de-aia nu merg lucrurile in tara asta!

Dar nu e chiar asa, pentru ca noi, prostimea – adica noi cei multi -, am inteles ceea ce a trebuit sa intelegem si ne-am exprimat dupa cum am socotit ca e mai bine pentru tara: adica pentru demiterea Suspendatului.

De ce nu ni se-aude vocea? De ce ni se pune la indoiala rationalitatea si bunul simt? De ce ne este interpretat votul ca pro-ponta-sau-pro-antonescu?! De ce mai trebuie sa asteptam nu-stiu-ce-liste-si-numaratori pana-n Septembrie?

Nu stim, doar de aceea suntem prosti. Si nici nu ne intereseaza sa gandim atata de departe …

Pe noi ne intereseaza lucrurile simple, cum ar fi hrana si plata facturilor. Ratele la Banca. Ne intereseaza familia – cei care avem parte de ea. Ne intereseaza imediatul. In acelasi timp, ne intereseaza sa ne salvam sufletele de la pacate, mergand la Biserica macar de Paste si de Craciun, caci de n-am avea speranta in ziua de maine si in viata de apoi – pentru ce am mai trai?!

Noi, prostimea, functionam asa: voi ne spuneti ce vrem sa ascultam si noi va ascultam. Pentru ca voi stiti sa vorbiti frumos, iar noua ne place sa va ascultam – nu avem timp sa mergem la Teatru, dar va avem pe voi la televizor.

Voi ne promiteti ce vrem noi sa auzim, si noi va credem. Pentru ca ne entuziasmam usor, ne aprindem din latinitate sau resturi dacice, ametite de spiritul slav asezat pe de-asupra …

Asa l-am crezut pe Base la vremea lui, care ne-a fost Primar drag si Presedinte ales. De ce nu-l mai iubim acum? De ce nu-l mai sustinem? Pentru ca noi, prostimea, suntem nerecunoscatori! Uitam repede cele bune – poate pentru ca le consideram normale?!

De-ar fi numai atat …

Noi, prostimea, am iesit in strada – abia atunci cand ne-a plesnit pe televizoare coarda mistou-ului intinsa dincolo de limite. Atunci cand un om, Basescu, a luat la misto un alt om – pe Raed Arafat. Fara motiv si fara a fi avut nevoie. Si mai mult, fara sa fi avut dreptate. “Ghici ghicitoarea mea …” a fost turning-point-ul de la care a plecat caderea lui Base. Si daca tot cade de-atunci, inseamna ca se cocotase tare sus, nu? De-atunci, din acel moment de proasta inspiratie, iubirii  ce parea fara de sfarsit i-am pus punctul final.

Noi, prostimea – asta am inteles: ca nu-l mai vrem pe Suspendat.

In rest, sa-si bata capul intelectualii (cu sau fara papion) :-)!

 


Pentru a imblanzi o idee – deci pentru a o supune -, e nevoie uneori, sa-i pui ceva “sare pe coada”. Daca vei reusi acest lucru, o poti privi apoi linistit, cum o ia la sanatoasa! Cum se departeaza de tine, pentru ca nu a fost a ta cu adevarat. Sau, pentru ca a incercat sa te minta in fata si tu n-ai lasat-o.

Ideile te fura, au sarmul lor – mai ales atunci cand sunt prezentate de oameni care vorbesc frumos, care leaga bine vorbele … cu atat mai mult se cere sa ai solnita la indemana!

Adevarul nu incearca efortul de a te cuceri. El se descopera pur si simplu in fata ta, ti se aseaza de-a curmezisul drumului, dar nu stiu cum se face ca orbit de propriile-ti preocupari marunte, nu-l vezi. Il ocolesti, ca si cum ai citi ziarul mergand pe strada: din nebagare de seama.

Ce ni se cere?

Sa fim atenti, sa observam si atunci cand avem posibilitatea, sa ne exprimam. Votand, de exemplu.

Acum e-acum: daca esti ungur, te inteleg – nu vrei sa votezi intr-o problema romaneasca. Te-as injura de mama, dar esti fratele meu si injurandu-te, mi-as face singur rau. Asa ca incerc sa te accept ca pe o fatalitate, ca pe-un destin al partii asteia de lume, in care pare ca s-au opintit toate sa inceapa sau sa se termine!

Dar daca esti mort sau ti-ai schimbat cetatenia si nu ai catadicsit sa ne informezi. Sau ne-ai informat tu, dar noi nu am apucat sa schimbam listele electorale … ce-as putea sa-ti mai spun atunci, legat de faptul ca n-ai votat la referendum?!

Pai, e firesc sa te cert razand: bai, mortule care nici nu mai esti cetatean roman, si tu tii partea lui Basescu?! Romania parca a devenit curtea de joaca a unor zombies, ca cei din … “Dead Rising”! Vorba lui Tudor – “noroc ca mortii aia se misca incet, altfel nu am avea nici o sansa :-)”!

La vot, mortii s-au ridicat impotriva celor vii!


E o creatie a veacului al XVIII-lea european.

Monarhia absoluta fusese inlocuita in firescul evolutiei de catre monarhia constitutionala, dupa exemplul englez. Adica Regele impartea – de voie sau de nevoie – o parte (mai mica sau mai mare) a puterii sale, cu Parlamentul.

Erau insa si tari ceva mai ramase in urma. Acolo, in spiritul filosofiei veacului, conducatori precum Friedrich al II-lea al Prusiei au considerat de datoria lor ca trebuie sa se implice in schimbarea rapida si obligatorie a societatilor pe care le mostenisera.

Sa retinem acest aspect important: despotul luminat NU AVEA CUM sa apara in cadrul monarhiei parlamentare. Acolo, orice constructie monarhica avand parfum oriental s-ar fi izbit de opozitia  Starilor reprezentate, dornice sa aibe si ele un cuvant de spus in conducerea statului.

Despotul-luminat (Regele-filosof) si-a facut aparitia pe ruinele monarhiei absolutiste … necedand in fapt nimic din putere sau autoritate, dimpotriva! A preluat totul in mana sa, pentru ca el era “primul slujitor al Statului”, pentru ca el stia cel mai bine ceea ce era mai bine pentru supusii sai :-)!

…………

Recentele declaratii ale Presedintelui suspendat mi-au readus in memorie fragmente din studiul de odinioara … Nu poti spune “e greu cu coabitarea asta” sau “Constitutia actuala face din Presedintele care e nevoit sa coabiteze un slugoi“… decat, daca te recunosti, cinstit, un adept al Republicii Prezidentiale. Ceea ce Romania – deocamdata, nu e.

Poate nu ar fi rau sa-i intrebam pe romani daca vor Republica prezidentiala sau parlamentara. Sau, si mai bine – Monarhie?