Asa se-ntampla cate-odata in economia de piata: banul celui mai curajos invinge bunul simt, sub flamura legii dintre cerere si oferta! … altfel nu-mi explic cum cei 250.000 de Euro pe care televiziunea Dlui Sebastian Ghita i-a aruncat in jocul audientelor si al cotelor de piata sa fi fost lasati sa macine la radacina relatia afectiva a suporterilor din tara cu jocul atat de important al tricolorilor …

Podul energetic pe care l-am incercat noi, cei multi de-acasa, s-a rupt in zecile de reclame care s-au agatat cu disperare de acest varf de prime-time: televiziunea Domnului Sebastian Ghita, prin permisivitatea politicii de pret poarta o vina mare ca flacara ros-galben-albastra nu a strabatut pana la inima si mintea jucatorilor nostri.

Cum sa fi putut ajunge la ei gandurile noastre, daca – vorba unui prieten: “EU AM MORTUL PE NASALIE, SI TU-MI VII CU LAUTARII?” … mda, cred ca niciodata in scurta ei istorie post-revolutionara, publicitatea nu si-a atras atatea injuraturi ca-n meciul de ieri. Pentru ca nu ai voie sa iti asumi amenzile mici ale CNA-ului, pentru depasirea celor 12 minute maxim admise, si nu poti face varza tocata dintr-o transmisie in direct de o asemenea importanta! Decat daca, inainte de inceputul partidei, bagi niste interviuri “la cald” cu Primul Ministru si cu Seful Camerei Deputatilor … asa, sa-i arunci intr-o lumina favorabila, o lumina tricolora!

In asteptarea rezultatului de ieri, un prieten imi spunea: “Macar sa mai aibe sens meciul de marti!” … ceea ce m-a dus cu gandul la rationalitatea emotiilor noastre de microbisti. Credem, dar pana intr-un punct. Strigam, doar pana cand ragusim. Ne dorim, daca simtim ca avem cu cine si pentru ce. Ne concentram – daca nu suntem intrerupti de split-screen-uri, care ne-obliga sa-i impartim pe cei dragi noua cu marci mult prea … nepoliticoase!

O infrangere grea, prin faptul ca nu am aratat ca vrem cu adevarat sa ne calificam la Mondiale.