Începând cu 2014 și până în 2018 – vom ține-o tot într-o sărbătoare: 100 de ani de la începutul, apoi de la încheierea Primului Război Mondial. A ”Marelui Război”, cum s-a numit până ca lumea să-l cunoască pe-al doilea și să înceapă numărătoarea …

Am descoperit recent o inițiativă lăudabilă a Arhivelor Naționale – organizarea unei FOTOTECI ONLINE și, parcurgând albumele, am găsit poza de mai jos – în care Marea Revoluție Socialistă din Octombrie își găsea loc, ca sărbătoare străină, printre sărbătorile noastre.

Era în anul 1944 și încă era război. Exista un dușman comun bine definit și se vorbea la plural, despre Aliați.

Peste numai câțiva ani, în 2017 – lumea va fi împărțită în jurul temei ”CUM E MAI BINE SĂ COMEMORĂM EVENIMENTELE DIN OCTOMBRIE 1917?” … Căci despre una și aceeași realitate, unghiurile de vedere ale celor care o cercetează rămân incomplete, dacă nu acceptă că trebuie să se completeze reciproc.

Și totuși, suntem nevoiți să admitem și faptul că ADEVĂRUL NU POATE FI ÎN MAI MULTE PĂRȚI, ÎN ACELAȘI TIMP.

Democrațiile occidentale vor avea de căutat în arhivele lor telegramele de felicitare adresate tovarășilor făr’ de Dumnezeu de la Moscova. La rândul lor, adepții absolutismului de sorginte țaristă vor trebui să caute în arhive dacă vor dori să-și cunoască trecutul – și acela din lagăre, nu numai cel de paradă.

Uite-așa, câteva steaguri alăturate, fluturând către noi peste timp tocmai din ”eliberatorul” an 1944, ridică o problemă majoră Ministerului nostru de Externe, dar și cancelariilor europene: cum ar trebui să reacționăm față de invitația de a sărbători, la Moscova, 100 de ani de la Marea Revoluție din Octombrie? Pentru estici, care au simțit pe pielea lor comunismul, octombrie 2017 se va dovedi probabil un test al răbdării de a retrăi un trecut de care ne rușinăm … dar vesticii, au arătat ei până acum interesul de a-și asuma și cunoaște istoria?

Dacă reducem istoria la interpretarea aparențelor, nu ajungem nicăieri. Dacă ne imaginăm că suntem deținătorii adevărului absolut, iarăși nu ajungem nicăieri. Cum să învățăm să privim rotund o realitate și cât de adânc să coborâm în străfundurile ei, pentru a avea bucuria înțelegerii și a ne îndrepta pașii pe calea cea bună? …

Iată de ce avem nevoie de LEGILE LUI DUMNEZEU și iată de ce, simplificând – vom recunoaște că un stat care se declară ateu, este un stat rătăcit. Iar un stat care se declară creștin numai din gură, neavând grijă de sărmanii săi – este ipocrit. Adevărul nu e la mijloc, ci la Dumnezeu.

Octombrie 1944. O sărbătoare străină, aplaudată de noi, proștii – „Fototeca online a comunismului românesc”

București, Octombrie 1944. O sărbătoare străină, aplaudată de noi, proștii – sursa: „Fototeca online a comunismului românesc”