Am auzit spunandu-se ca pacatul este fata de Dumnezeu, iar fata de semenii nostri – este greseala.

Ma intreb azi, ce se intampla atunci cand păcătuim fata de Adevar (considerand ca Adevarul si Dreptatea sunt la Bunul Dumnezeu), si de aceea sa incep prin a enumera cateva forme ale minciunii, pe care le intâlnim la tot pasul:

  • exagerarea, inflorirea Adevarului – poate duce la ofilirea sufletelor, caci Adevarul nu are nevoie de nimic in plus fata de ceea ce este;
  • omisiunea, ascunderea Adevarului – poate duce la ratacire, caci  Adevarul este Lumină iar minciuna pierderea timpului;
  • inexactitatile voite, aproximarile, extragerea din context – pot duce la inflamare, la revolta, la ridicarea unor semne de intrebare care nelinistesc sufletele noastre – exact efectul invers al Adevarului, care e aducător de Pace și de Bine.

Atunci cand arătăm respect fata de Cuvant – fie cel scris, fie cel vorbit – o facem pentru ca intelegem importanta dar si pericolul nuantelor, constientizam unicitatea Adevarului si exersam retinerea ca forma a dragostei fata de aproapele. Nu suntem pusi sa-i judecam, ci suntem chemati sa-i iertam pe cei cărora le gresim. A face altfel, ar fi pacat fata de Cel care ne-a creat.

sf Pavel

Sfantul Apostol Pavel – (1 Cor 15,9: ”Caci eu sunt cel mai mic dintre Apostoli, nevrednic sa fiu numit apostol, caci am prigonit Biserica lui Dumnezeu”) este reprezentat ca aparator al Legii (purtând ferm sabia cuvantului). Astazi, sabia păstrării Adevarului a fost inlocuită cu o lupă a măsurării audientei (dar cu ce preț?!) … 


E posibil să fi scăpat de criză – dar nu de κρῑ́νω (krī́nō– adică nu am scăpat de judecată, de cernere (lat.  cernō), de ipocriți și ipocrizie, de porunca divină de a avea discernământ (distingerea a ceea ce e bine, ceea ce trebuie făcut – de ceea ce trebuie să evităm să facem).

Spun ”e posibil să fi scăpat de criză” – pentru că iată, vecinii noștri maghiari au bani de-un Ferrari. Însă felul în care îl conduc ne-amintește de etimologia cuvântului grecesc: suntem în criză tot timpul, și ar fi bine să învățăm să trăim cu asta.

Vizionare plăcută …


Dragi prieteni care reprezentați Societatea Civilă în consultările cu Președintele Klaus Johannis!

Vă mulțumesc pentru efortul pe care îl faceți, pentru timpul pe care-l răpiți familiilor voastre pentru a purta ideile noastre la unul dintre puținii politicieni care se mai bucură de credibilitate. Dacă veți considera că merită, adăugați și acest punct pe ordinea voastră de zi: o politică de stat profamilială.

E important ca statul român să recunoască impasul demografic în care se află, să calculeze corect scenariile probabile și să găsească soluțiile până nu e prea târziu.

Familia tradițională trebuie apărată, pentru că ea e singura pe care ne putem baza în educarea copiilor noștri, în formarea lor ca viitori cetățeni demni și responsabili, în educarea iubirii responsabile. Familia va fi locul în care – aceia care vom apuca bătrânețea pe aceste meleaguri – vom găsi rostul nostru de bunici utili la câte ceva, pentru a ne câștiga pâinea cea de toate zilele. Pentru că, în scenariul actual, noi – decrețeii cei mulți – vom apăsa teribil de greu pe umerii celor care azi, tot mai puțini la număr, vor produce plusvaloare prin munca lor de zi cu zi. Nu mă pot gândi cât vor ajunge taxele pe cap de om activ, pentru a ni se plăti nouă pensiile și nici la ceea ce vom mai apuca sau nu să ”luăm” din contribuțiile plătite! Pentru că mi se face rușine numai când mă gândesc cum vom sta cu mâna întinsă, și mai bine mă întorc la sat și mă apuc de agricultură.

Ce mă preocupă – e adevăratul genocid, cel oglindit în cifrele oficiale – cel pe care nimeni nu vrea să-l analizeze …

Protejați familia, stimulați creșterea copiilor, recunoașteți meritele mamelor, opriți avorturile fără număr, reduceți impozitele celor care au copii, dați drumul la prima casă de câte ori e nevoie, dați credite celor tineri când își întemeiază o familie, stimulați întoarcerea acasă a milioanelor de fii rătăcitori, recunoașteți meseria de casnic(ă) în nomenclator (nu pentru a le impozita, ci pentru a mulțumi mamelor-educatoare!).

Și nu fiți temători că de aceste politici familiale vor ști să profite numai țiganii sau imigranții! Nu cred că ne permitem luxul de a socoti lucrurile în termeni absurzi ”noi versus ei”. Cred că diversitatea e frumoasă, iar Binele are o unicitate a lui, care constă în Adevărul unic. Vom face școli și-i vom învăța românește pe toți, dacă va fi cazul.

Nu e nevoie să reinventați roata! Creați doar cadrul în care să protejați viața, să protejați familia, să protejați tradițiile acestui popor. Și dacă nu credeți că e timpul, sau dacă nu credeți că voi sunteți cei chemați să duceți la îndeplinire visul latinității estice pe care o reprezentăm pe harta Europei – plecați, lăsați-i pe alții să încerce. Pentru că datele, domnilor, sunt clare, suntem în picaj liber. Pe tobogan, cum s-ar spune …

P.S. Dacă vreți să amețiți, citiți comunicatul Institutului National de Statistica – aici. Sau, mai simplu – priviți cu răbdare graficul de mai jos…

NU cifrele - ci trendul si mai ales suprapunerea generatiilor e cea care ne va afecta grav. Revolutia ar trebui sa fie a celor de varsta a doua (decreteii de ieri!)

NU cifrele – ci trendul si mai ales suprapunerea generatiilor e cea care ne va afecta grav. Revolutia ar trebui sa fie a celor de varsta a doua (decreteii de ieri!)


Mihai Alexandru, chitară Goodbye To Gravity, la minutul 2,37 definește ascendența formației sale în topuri, astfel: ”e ca un tobogan pe care vrei să te dai, știi că e fun, dar mai trebuie să cari ceva pe scară până ajungi (sus, n.n.) … lucrul e din ce în ce mai ușor de cărat și panta e din ce în ce mai abruptă și mai fun … și sper să fie așa în continuare!”

Un album de debut care a fost pregătit vreme de doi ani, în studio …  poate fi un motiv de mândrie și cred că suntem în măsură să realizăm câtă muncă au cărat pe scară, pentru a ajunge acolo, sus.

Despre cele întâmplate în club, constatăm că toboganul inventat de Gravity funcționează ca o trambulină pentru societatea noastră civilă, care se pregătește de un salt calitativ – spre o lume în care să nu mai fim trași în jos de păcatele ce izvorăsc din slăbiciunea noastră principală: dorința de a trăi ușor, fără efort și implicit fără merit.

Băieții de la Gravity și-au trăit viața într-un sistem care în cele din urmă i-a răpus. Ideea cu ”intrarea liberă” a fost de fapt o concesie făcută celor care le-au făcut o propunere indecentă: umpleți-ne clubul cu consumatori, și ”câștigă toată lumea”. Diavolul are căile sale de a ne convinge. A fost o scăpare, și nu ar strica să punem în discuție în mod serios meseria de PRODUCĂTOR DE SPECTACOLE. Cine și cum poate lua un atestat pentru așa ceva? E până la urmă o știință, organizarea de EVENIMENTE – sau o poate face oricine are un pic de imaginație sau relații?!

Unii vor spune că a fost un simplu ghinion și atât. Eu cred că a lipsit un producător profesionist și că ar merita să reflectăm serios asupra CLASIFICARII OCUPAȚIILOR DIN ROMÂNIA – COR.  Avem nevoie de specialiști și de principii, în toate domeniile – pentru că viața semenilor noștri este în pericol.

P.S. Acum, poate începe mandatul Domnului Klaus Johannis. Vom fi cu ochii pe el – căci da, ne dorim (și) un Președinte profesionist! Felicitări pentru acest text: http://www.jeg.ro/pot-sa-ti-spun-klaus/ 

Ce înseamnă ”intrare liberă”, am înțeles: câștiguri din băutura vândută pe bani.

Ce înseamnă ”intrare liberă”, am înțeles: câștiguri din băutura vândută pe bani … not funny, at all.                         Amatorismul are nevoie de corupție (una din formele minciunii) pentru a supraviețui.


Sfârșitul civilizației nu trebuie căutat neapărat în povestea unor cataclisme naturale (erupția unui vulcan) sau sociale (invazia unor migratori) … ci poate fi lesne observat în neputința acesteia de a avansa, de a civiliza pe mai departe, de a transforma pe cei rămași în urmă, urcându-i pe următoarea treaptă a evoluției lor.

Exact ca un drum de asfalt, care necesită pregătire (planificare, identificarea resurselor) și apoi implementare (sau execuție) atentă din partea unor specialiști, … tot astfel și civilizația trebuie să caute să se extindă spre periferie, pentru a duce ”asfaltul ei” până la ”capătul lumii”.

Capătul lumii – această convenție bună pentru stimularea exploratorilor meniți să-și depășească limitele – este acolo unde se termină suflul, benzina sau puterea de radiere a ceea ce noi numim ”bine”, ”modern”, ”util”, ”normal” … Nu e nici o dramă, dacă dincolo ar trăi oameni cu așteptări diferite (de exemplu, tradiționaliștii: cred că s-ar simți în elementul lor pe-o uliță neasfaltată și fără utilități). Tragedia începe în momentul în care, prin comunicarea universală oamenii lumii întregi ajung să facă parte din același sat (”satul global” – the global village).

Știind cu toții (mai mult sau mai puțin) aceleași lucruri, ne vom dori în cele din urmă să trăim … la fel?!

Aici nu s-a terminat un drum. AIci s-a terminat o zi de muncă (adică un timp) sau s-a terminat un buget (adică o resursă) ... Așa am inventat, cu mult timp înainte de-a se întâmpla, ”venirea americanilor”!

Aici nu s-a terminat un drum. Aici s-a terminat o zi de muncă (adică un timp) sau s-a terminat un buget (adică o resursă) … probabil așa am inventat, cu mult timp înainte de-a se întâmpla, ”venirea americanilor”!